[Tartaruga]

În prealabil postat de Decebal

Deşi este puţin off-topic, aici depinde din ce punct de vedere privim mântuirea. Am mai scris un mesaj la început despre punctul meu de vedere, şi în baza acestora eu nu fac diferenţă între mântuire şi desăvârşire, şi asta pentru că eu nu consider mântuirea fără desăvârşire sau mântuirea ca salvare o mântuire deplină sau autentică. Este vorba fără îndoială de o salvare a celor care sunt salvaţi însă eu mântuirea o văd ca transformare după chipul lui Christos, ca asemănare reală cu Dumnezeu nu doar potenţială şi nici numai ca şi o salvare de la "naufragiu". Atâta timp cât un om nu este în mod real, autentic născut din Dumnezeu, poate să aibă parte de salvare, însă nu îl consider ca şi cetăţean de drept al Împărăţiei Spiritului. Nu consider deci că este în mod necesar condamnat dar nici nu îl văd transformat la modul real şi deci împreună părtaş cu sfinţii. Chiar şi scriitori bisericeşti ca Origen sau Clement vorbeau despre mai multe categorii de creştinii, împărţiţi fie în două, fie în trei, în funcţie de nivelul de profunzime al relaţiei cu Dumnezeu, iar criteriul esenţial era cunuoaşterea lui Dumnezeu şi viaţa după voia lui Dumnezeu.

Deci dvs. vedeti o singura vrednicie absoluta si nu o gradare a lor in functie de puterea fiecaruia? De aici cred ca deriva pozitia pe care o aveti legat de topicul deschis aici. Eu insa vad altfel lucrurile, desi multi se mantuiesc si deci plata lor este aceeasi, adica mantuirea, starea lor in mantuire insa nu este aceeasi dupa cum o arata pilda talantilor. Dvs. vorbiti mereu de cel cu zece talanti, marii mistici si asceti, dar mai este si cel cu doar 5 talanti de exemplu, care deasemenea este mantuit. Doar cel care nu si-a folosit talantul dupa putere a fost pierdut.