Citat:
În prealabil postat de iustin10
Sincer nu prea cred ca intre talhar si prostituata e vreo deosebire fata de alti nevoitori
Cred ca ceea ce conteaza e puterea marturisirii ,cat de tare este simtirea si pocainta noastra .De fapt desavarsirea aceasta si este : sa faci totul desavarsit,adica din toata inima,si sa fii placut lui Dumnezeu
Problema e ca noi nu stim ce inseamna har . Si de aceea avem abordari mecaniciste, geometrice :daca nu ai taine nu ai har .Rezulta si reciproca,ca urmand tainele,ai si har.
Noi vorbim doar din manuale incercand sa impacm cuvnte si defintii,care de altfel exprima toate o aceiasi realitate. Doar in mintea noastra limitata punem ziduri intre : taina sacrificiului,harul indurararii ,dragostea aratata prin fapte ,iubirea fara margini a lui Dumnezeu.
Toti spuneti adevarul si cu toate astea nu va intelegeti .Sau hai sa fiu mai bland :va completati , aratand fiecare aspecte ale unei aceiasi realitati , la care insa nu avem acces decat prin TRAIRE
Eu nu vorbesc ca unul care stie ce este harul. Nici nu vorbesc ca un ignorant care nu stie definitile depsre har. Vreau doar sa zic ca in harul lui Dumnezeu incap toti , fara ca prin asta sa zic ca taina euharistica nu e vectorul pincipal care ne duce acolo.
V-ati gandit vreodata sa nu le excludeti ci sa le ingaduiti pe toate ? Fiti desavarsiti precum Hristos ,si aveti mila fata de semeni,ca si El. Mila este legatura dintre desavarsire si uman
|
Sunt doua parabole in Evanghelie ce imi par emblematice in a lamuri problema:
1. parabola in care muncitorii din piata sunt tocmiti pentru o zi promitandu-li-se la toti aceeasi plata indiferent de ora la care au fost chemati astfel ca cel ce a lucrat de dimineata pana seara a fost platit la fel ca si cel ce a lucrat doar o ora seara, motivatia data de Domnul fiind bunatatea celui ce i-a tocmit, deci a lui Dumnezeu.
2. Parabola talantilor unde cel ce primise si investise 10 talanti a primit mai multa plata decat cel ce primise si investise doar 5 talanti.
Prima parabola subliniaza faptul ca plata lui Dumnezeu este aceeasi pentru toti cei care lucreaza, plata fiind mantuirea primita de cel chemat la lucru indiferent de ora la care a fost chemat. Parabola a doua insa arata care va fi starea omului dupa mantuire, ori vedem ca ea tine cont de nevointa fiecaruia, cel ce a lucrat mai mult va primi mai mult. Si este normal tocmai pentru ca are o capacitate mai mare de a primi izvorata din nevoia si setea de a primi iar Dumnezeu da dupa nevoia omului, nici mai mult si nici mai putin, in aceasta consta desavarsita Lui iubire. :)
Deci pe scurt: toti cei care au muncit primesc acelasi tip de plata, mantuirea, indiferent de cat au muncit (parabola 1), dar starea fiecaruia in conditia de mantuit tine cont de nevointa/stradania fiecaruia (parabola 2).