Citat:
În prealabil postat de editheraven
" Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii; și, dacă nu vrea să asculte nici de biserică, să fie pentru tine ca un păgân și ca un vameș."
|
Citat:
În prealabil postat de editheraven
Conditia e aici. Iertarea implica cainta. Nu implica acceptarea unui lucru contrar Scripturii.
" Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur. Dacă te ascultă, ai câștigat pe fratele tău."
|
A castiga pe fratele inseamna a-l aduce pe calea cea buna, a-si da seama de greseala si a voi a se corecta. Iar greseala fratelui nu este contra Scripturii ci contra persoanei tale. Cum insa perceptia unei greseli poate fi subiectiva, de aceea trebuie mers cu pricina la comunitate, pentru a vedea cine este in greseala. Textul nu implica insa iertarea doar daca fratele isi recunoaste greseala. Se poate ierta si atunci cand celalalt persista, una nu o exclude pe cealalta. Avem exemplul Domnului pentru asta: cand a spus pe cruce: "iarta-i Tata ca nu stiu ce fac", nu a implicat automat cainta si intoarcerea pe calea cea buna a ucigasilor Sai dimpotriva, acei ucigasi au persistat sa fie surzi si orbi la orice invatatura. De ce atunci a cerut iertarea lor in lipsa caintei acelora daca fara cainta nu exista iertare?
Asta pe langa faptul ca cel ce nu poate ierta si tine in el supararea, isi face rau in primul rand lui insusi. Iar el la randul sau este iertat de Dumnezeu dupa masura iertarii acordate altuia.
Ceva nu se leaga aici, imi scapa ceva si nu imi dau seama ce.
Si sa nu uit: trebuie integrata in tablou si iubirea si binecuvantarea dusmanilor, ori iubire fara iertare nu poate exista. In acest context ramane de vazut daca Dumnezeu ne iarta ca urmare a caintei noastre sau dimpotriva, Dumnezeu ne iarta asa cum a spus pe cruce: pentru ca nu stim ce facem, iar cainta are un alt scop, de a putea noi sa acceptam iertarea lui Dumnezeu si in consecinta sa ne schimbam in bine...