[Decebal]

În prealabil postat de MihaiG

Teologumena prezentată de către domnul Dragomir nu este nicidecum o erezie şi nu este în contradicţie cu învăţătura Bisericii de la Sinodul din 1439.

Teologumena prezentată de domnul Mihnea D. (şi anume, locul (sau starea) sufletelor copiilor care mor nebotezaţi este unul de fericire naturală) nu este o erezie în cazul în care se specifică că acel "limb" face parte din Iad, că aşa zisul limb nu este în afara Iadului.

În prealabil postat de MihaiG

În primul rând, după cum a arătat domnul Dragomir, această teologumenă a fost exprimată inclusiv în epoca patristică.

Faptul că ceva a fost exprimat în epoca patristică nu constituie nici un argument sau vreo justificare atâta timp cât Sinoadele generale romano-catolice au contrazis prin dogme acele poziţii. Aşa cum spre exemplu teologia expusă de Sfântul Ioan Damaschin cu privire la purcederea Duhului este contrazisă de Sinoadele de la Lyon şi de la Florenţa.

În prealabil postat de MihaiG

În teologia romano catolică, prin "infernum" se înţelege iadul în sensul Hadesului şi nu al Ghehenei - împărăţia morţilor, şi nu locul de damnare perpetuă.

Probabil asta este teologia romano-catolică a dumneavoastră personală. Nu este însă şi cea a Bisericii Romano-Catolice. După cum se poate vedea şi din Catehismul Bisericii Romano-Catolice a cărui învăţătură o tăgăduiţi pe faţă, iadul de după moarte implică despărţirea veşnică de Dumnezeu, asta fiind de fapt şi principala pedeapsă a iadului. Că acel infernum de care vorbiţi că ar scrie la Florenţa este acelaşi cu iadul de care vorbeşte CBC la art. 1035 se poate vedea din compararea textelor, pentru că textul este acelaşi doar că în CBC s-a scos în mod intenţionat expersia "or in original sin alone", în rest învăţătura fiind aceeaşi.

"But the souls of those who depart this life in actual mortal sin, or in original sin alone, go down straightaway to hell to be punished, but with unequal pains."

sursa: Conciliul de la Florenţa - sesiunea a VI-a (1439)

Învăţătura Bisericii afirmă existenţa iadului şi veşnicia lui. Sufletele celor care mor în starea păcatului de moarte coboară, imediat după moarte, în iad, unde suferă chinurile infernului, "focul veşnic". Pedeapsa principală a iadului constă în despărţirea veşnică de Dumnezeu, singurul în care omul poate avea viaţa şi fericirea pentru care a fost creat şi la care aspiră.

sursa: Catehismul Bisericii Catolice, art. 1035.

În prealabil postat de MihaiG

Faţă de cele de mai sus, teologumena privind limbul copiilor este în perfect acord cu învăţătura de la Florenţa - copii morţi nebotezaţi ar putea să se afle în împărăţia morţilor, suferind o privaţiune (respectiv, faptul că nu au acces la Viziunea Beatifică) dar fără să sufere din acest motiv, (pentru că nu poţi suferi din cauza lipsei unui lucru decât dacă ştii că eşti lipsit de el) ci bucurându-se de o stare de fericire naturală.

Asta conform teologiei dumneavoastră personale, nu şi conform teologiei Bisericii Romano-Catolice. Copiii morţi nebotezaţi, fiind purtători ai păcatului originar, merg drept în Iad pentru a fi pedepsiţi; că pedeapsa constă doar în despărţirea veşnică de Dumnezeu şi că nu or mai fi şi alte pedepse pe acolo nu neagă faptul că sunt totuşi pedepsiţi, şi asta pentru că însăşi despărţirea veşnică de Dumnezeu constituie pedeapsă. Şi poate cea mai mare dintre toate. "Împărăţia morţilor" despre care vorbiţi este, după cum am văzut, Iadul. Prin urmare, dacă ar exista acel "limb" el este situat în Iad şi sunt sigur că domnul Mihnea D. crede acest lucru cu certitudinea absolută a credinţei.