Citat:
În prealabil postat de AlinB
Hm, poate sunt lipsit de empatie dar cred ca este o fericire cam chinuita...adica fiind casatorita cu cineva (aproape) ateu te poti astepta la multe rele, 14 ani de casatorie in care ati ramas impreuna poate parea o performanta si in raport cu temerile chiar un success demn macar de o vremelnica fericire.
Oricum, tarziu nu este nici acum sa vina si el la Dumnezeu, si nici mai tarziu nu e tarziu daca exista viata constienta, insa ce mi se pare ciudat este ca din ecuatia fericirii se exclude statutul copiilor - ei cum sunt in raport cu Dumnezeu?
Caci o casatorie in care sunt copii nu mai este o "relatie in doi" si nu se mai judeca doar dupa cei doi.
Daca putem spune, in acest caz, in loc de "macar unul din 4", "macar trei din 4" sunt ai Domnului, atunci da, este o situatie fericita, altfel vorbim doar de satisfactii omenesti.
Si una e a astepti ca un adult de care te-ai legat el avand deja handicapuri spirituale sa si le rezolve si alta e ca acel copil care creste sub ochii tai de parinte spiritual si cu frica de Dumnezeu sa vezi ca le dobandeste.
|
Alin, daca ar fi fost o fericire deplina, cred ca mi s-ar fi urcat la cap si as fi uitat unde vreau sa ajung. Asa, de fiecare data cand plang revin cu picioarele pe pamant, iert si-mi cer iertare, imi revad inceputul si imi reamintesc care vreau sa fie sfarsitul.
In ceea ce priveste copiii, ei bine, ei merg pe un sens unic cu doua benzi, unul al credintei, al rugaciunii de fiecare seara, al cautarii si altul al epocii moderne, mercantile. Trec frecvent de pe o banda pe alta, in functie de situatiile cu care se confrunta. Le sunt alaturi permanent indiferent de banda de mers pe care se afla la un moment dat si-i ajut sa-si croiasca propriul drum prin exemplul personal.
Iar sotul meu, un crestin "aproape ateu", este mai crestin decat multi "imbunatatiti". Are multe calitati pe care un crestin trebuie sa le aiba, iar eu ma rog ca intr-o zi Dumnezeu, prin mare mila Sa, sa-l miluiasca si sa-l mantuiasca.
Fetita, in fiecare seara, pe langa rugaciunile obisnuite, mai spune una speciala, care suna cam asa:
Milostive Dumnezeu,
Tatal meu munceste greu,
Sa aduca-n casa paine
Sa putem trai si maine.
Fii cu el mereu, mereu,
Milostive Dumnezeu.
Caci si eu voi fi cu Tine
Cautand sa fac doar bine.
Mi-ai dat inima in piept
Sa-l iubesc si sa-l respect.
Tine-l Doamne-Dumnezeu
Sanatos pe tatal meu.
O fericire "chinuita" este o fericire care te tine cu "mintea in iad".