Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
Fiul bun primeste imediat darul in Biserica. Uneori instantaneu. La rugaciune, in primul rand precum si in alte situatii.
Nu stiu cine v-a invatat ca un crestin e la fel cu un copil chinuit de un tata nemilos. Ingrozitoare inchipuire traiti...
Nu numai ca Biserica, asa cum o cunosc eu, rasplateste si bucura de nespus chiar si pe un pacatos ca mine, dar bucuriile credintei sunt insotite de rasplatiri atat de mari incat credinciosul nu pleaca de Acasa nici cu pretul vietii.
Oh, nu cunoasteti Biserica, of. Va depling lipsa de dragoste... Ea vine de peste tot si strigati ca nu e... Vai, vai, vai noua...
|
Draga Ioan,
Vad ca va dau mare bataie de cap. Eu cred exact contrariul celor scrise de tine aici, cred intr-un Dumnezeu Tata infinit de bun, milos si rabdator care de abia asteapta sa il ia in brate pe copilul care vine la El, si sa-l faca apoi sa uite toata durerea, suspinul si nelinistea. Acestea sunt cele traite de mine. La altii vad ca nu au curajul sa se apropie de Tatal din cauza ca nu se simt vrednici, de parca vrednic ar fi cineva, si mai ales prin propriile puteri.
O saptamana minunata!