Venirea Fiului Omului

În prealabil postat de Tartaruga

Sunteti parinte? Este trist ca parinte sa aveti doar fii risipitori si rai. Iar daca aveti fii buni dar care traiesc mereu cu gandul ca ei ar fi vai de capul lor indiferent de cat bine ar face si cat de mult i-ati iubi, ati fi multumit ca parinte? Este normal sa isi ceara omul iertare pentru greseala, dar este la fel de normal sa fie si recunoscator pentru cele primite. Echilibrul este de aur dupa parerea mea.

Fiul bun primeste imediat darul in Biserica. Uneori instantaneu. La rugaciune, in primul rand precum si in alte situatii.
Nu stiu cine v-a invatat ca un crestin e la fel cu un copil chinuit de un tata nemilos. Ingrozitoare inchipuire traiti...

Nu numai ca Biserica, asa cum o cunosc eu, rasplateste si bucura de nespus chiar si pe un pacatos ca mine, dar bucuriile credintei sunt insotite de rasplatiri atat de mari incat credinciosul nu pleaca de Acasa nici cu pretul vietii.
Oh, nu cunoasteti Biserica, of. Va depling lipsa de dragoste... Ea vine de peste tot si strigati ca nu e... Vai, vai, vai noua...

[Tartaruga]

În prealabil postat de ioan cezar

Fiul bun primeste imediat darul in Biserica. Uneori instantaneu. La rugaciune, in primul rand precum si in alte situatii.
Nu stiu cine v-a invatat ca un crestin e la fel cu un copil chinuit de un tata nemilos. Ingrozitoare inchipuire traiti...

Nu numai ca Biserica, asa cum o cunosc eu, rasplateste si bucura de nespus chiar si pe un pacatos ca mine, dar bucuriile credintei sunt insotite de rasplatiri atat de mari incat credinciosul nu pleaca de Acasa nici cu pretul vietii.
Oh, nu cunoasteti Biserica, of. Va depling lipsa de dragoste... Ea vine de peste tot si strigati ca nu e... Vai, vai, vai noua...

Draga Ioan,
Vad ca va dau mare bataie de cap. Eu cred exact contrariul celor scrise de tine aici, cred intr-un Dumnezeu Tata infinit de bun, milos si rabdator care de abia asteapta sa il ia in brate pe copilul care vine la El, si sa-l faca apoi sa uite toata durerea, suspinul si nelinistea. Acestea sunt cele traite de mine. La altii vad ca nu au curajul sa se apropie de Tatal din cauza ca nu se simt vrednici, de parca vrednic ar fi cineva, si mai ales prin propriile puteri.
O saptamana minunata!

Pai, Tartaruga, noi suntem trasi de Tatal prin Fiul si prin Sfantul Duh... Tu cum de ai nimerit direct la Tatal?...
Imi amintesti de userul numit "ucenic"... him... care zicea ceva de tatal "lui", uitind ca numai Hristos a spus mereu Tatal Meu, in timp ce ucenicilor Sai adevarati le spunea despre Tatal "vostru". Ca Unul este Fiul lui Dumnezeu, pe cand noi suntem multi...


(vezi, vezi, ca sunt tot felul de "tati", iar unul stii ca-i mare mester, fiind al minciunii. Tata, desigur, chiar tatuc. Si maninca oameni la cina, asa am auzit... Si cu cat e creierul mai savant, cu atat ii e cina mai gustoasa, deh, ca tatucu are gusturi rafinate... Fereste-te de canibalul ala, ca zau, ii plac mai mult oamenii decat... testoasele! iar tu, inainte sa devii testoasa, erai totusi femeie, adica om, nu-i asa?...)

[Tartaruga]

În prealabil postat de ioan cezar

Pai, Tartaruga, noi suntem trasi de Tatal prin Fiul si prin Sfantul Duh... Tu cum de ai nimerit direct la Tatal?...
Imi amintesti de userul numit "ucenic"... him... care zicea ceva de tatal "lui", uitind ca numai Hristos a spus mereu Tatal Meu, in timp ce ucenicilor Sai adevarati le spunea despre Tatal "vostru". Ca Unul este Fiul lui Dumnezeu, pe cand noi suntem multi...


(vezi, vezi, ca sunt tot felul de "tati", iar unul stii ca-i mare mester, fiind al minciunii. Tata, desigur, chiar tatuc. Si maninca oameni la cina, asa am auzit... Si cu cat e creierul mai savant, cu atat ii e cina mai gustoasa, deh, ca tatucu are gusturi rafinate... Fereste-te de canibalul ala, ca zau, ii plac mai mult oamenii decat... testoasele! iar tu, inainte sa devii testoasa, erai totusi femeie, adica om, nu-i asa?...)

Domnul insusi a spus ca nimeni nu ajunge la El, la Domnul, daca nu-i chemat de Tatal. Iata o fraza de meditat...

În prealabil postat de Tartaruga

Domnul insusi a spus ca nimeni nu ajunge la El, la Domnul, daca nu-i chemat de Tatal. Iata o fraza de meditat...

Meditez, meditez... Aaasha.... deci tu ai auzit direct chemarea Tatalui iar aceasta te-a condus la Hristos... Cu Duhul Sfant nu ne-ai spus deocamdata cum a ramas in cazul tau...:)

Tartaruga, te intreb pe bune din adincul meditatiei mele, esti sigura ca nu uitasei seara, venind obosita de la munca, castile pe urechi si ai auzit vreun rapper in cohleea aia intortocheata care (vocea de rapper) in starile-alea hipnagogice sau hipnopompice (ca le-am incurcat acum, stii tu mai exact), ti-o fi parut ca e chemarea Tatalui? Ca stii cum e, dorintele noastre intense iau forme foarte frumoase uneori in trecerea de la veghe la somn, cand constiinta noastra este modificata. Trebuie sa stii, ca doar ai studiat la Medicina in anul VI.
Eu nu contest ca tu il cauti pe Domnul Dumnezeu (ci sunt tot mai convins ca exact asta faci, spre salvarea sufletului tau), eu doar ma amuz ca tot faci valuri ca fratele "ucenic", cum ca chiar L-ai fi gasit!... Vezi ca si el statea la taifas cu tatal de era mai mare dragul sa-i asculti... Neincetat sporovaiau, dragutii de ei, asa amical, foarte relaxat, picior peste picior, poate chiar la un suc (iar nu ca amagitii aia de stau in genunchi si simt cutremur mare si plang mult...)
Intelegi unde bat?
Nu eu, ci clopotele Bisericii...:)

[Tartaruga]

În prealabil postat de ioan cezar

Meditez, meditez... Aaasha.... deci tu ai auzit direct chemarea Tatalui iar aceasta te-a condus la Hristos... Cu Duhul Sfant nu ne-ai spus deocamdata cum a ramas in cazul tau...:)

Tartaruga, te intreb pe bune din adincul meditatiei mele, esti sigura ca nu uitasei seara, venind obosita de la munca, castile pe urechi si ai auzit vreun rapper in cohleea aia intortocheata care (vocea de rapper) in starile-alea hipnagogice sau hipnopompice (ca le-am incurcat acum, stii tu mai exact), ti-o fi parut ca e chemarea Tatalui? Ca stii cum e, dorintele noastre intense iau forme foarte frumoase uneori in trecerea de la veghe la somn, cand constiinta noastra este modificata. Trebuie sa stii, ca doar ai studiat la Medicina in anul VI.
Eu nu contest ca tu il cauti pe Domnul Dumnezeu (ci sunt tot mai convins ca exact asta faci, spre salvarea sufletului tau), eu doar ma amuz ca tot faci valuri ca fratele "ucenic", cum ca chiar L-ai fi gasit!... Vezi ca si el statea la taifas cu tatal de era mai mare dragul sa-i asculti... Neincetat sporovaiau, dragutii de ei, asa amical, foarte relaxat, picior peste picior, poate chiar la un suc (iar nu ca amagitii aia de stau in genunchi si simt cutremur mare si plang mult...)
Intelegi unde bat?
Nu eu, ci clopotele Bisericii...:)

Inteleg Ioan, inteleg, acum inteleg mai bine ce fel de experiente ai avut pana acum. Nu este insa ceea ce am trait eu.
Cred ca mai bine continuam meditarea Cuvintelor Domnului, ne este mult mai util, caci El este painea vietii venita din Cer pentru a potoli foamea noastra de Dumnezeu...
Iar Duhul Sfant se da tot dupa cum spune Domnul: cereti si veti primi, caci daca voi care sunteti rai nu dati o piatra in loc de paine copilului vostru, cu atat mai mult Tatal ceresc da daruri bune celor ce cer (parafrazat din memorie).
O zi minunata sa ai! :)

PS In acest context, este de meditat si povestea fiului risipitor si Tatalui mult milostiv.

Da, desigur, ca doar pentru a pune noi la inima a spus Domnul parabola fiului risipitor.
Insa, vezi tu, iar ne incurcam pe coclauri.... Ca tu zici acolo Tatal, iar ceea ce iti scapa e ca in acea parabola tatal fiului risipitor nu este Tatal, ci Dumnezeu (Tatal, Fiul si Sfantul Duh).

Daca ar fi acela Tatal, cum spui tu, atunci fiul respectiv ar fi Insusi Fiul. Crezi oare, insa, ca fiul acela care si-a risipit averea si a mancat laolalta cu porcii este Insusi Fiul lui Dumnezeu?...
Vezi tu Trataruga ce patesti daca te-ai rupt de Biserica?
Ai uitat ca omul, fiul risipitor care se intoarec Acasa prin cainta si pocainta, intalneste pe Dumnezeu nu orisicum ci tinind cont de Sfanta Treime. E o socoteala aici, pe care au talcuit-o Parintii, pe care o traim in Biserica, pe care tu ai pierdut-o, spre nenorocirea confuziei tale, cand ai aruncat crucea precum zvarle calul naravas din picior.

O, biata testoasa, cum le intelegi tu pe toate pe dos si te tii batoasa si mandra, isteata foc in ratacirile tale...
Imi spunea cineva ca exista riscul ca Tartaruga sa sminteasca pe cineva pe forum. Exclus, i-am spus eu, biata se chinuie in labirintul superstitiilor ei si isi frange sufletul de plans, ratacind, insa nu stie aceasta deoarece mintea (constiinta de sine) e net despartita de inima...

Tie nu ti-e mila de copilasul dinlauntrul tau? Chiar nu ai inima de mama in tine?
Nu stii ca porti in tine, femeie, un copil neasemuit de frumos, cu mult mai bun decat tine, care sufera de foame, de frig, de intuneric?
Esti chiar atat de cruda, femeie, sa lasi sa moara in chinurile cele mai cumplite propriul tau copil? Copilul duhovnicesc, crescut in tine prin Botez. Nu il auzi uneori cum se tanguie, cum striga cu glasciorul lui diafan "Maaamaaa!.."? Chiar atat de nemiloasa esti cu propriul tau copil?
Pana si eu, ca barbat, obisnuit cu tot felul de duritati si mizerii am plans mult cand l-am auzit prima data cum se vaita... Nu stiam cum sa intru acolo, in temnita in care il tintuisem prin nepasarea si neglijenta mea criminala si sa il eliberez din ghiarele intunericului si al frigului de moarte. Imi venea sa imi sfasii coastele cu mainile ca sa il pot elibera, sa il iau in brate, sa il alin, sa se termine odata chinul!

M-am limitat insa, cata vreme nu in inima mea de carne e temnita copilului duhovnicesc, m-am limita asadar sa ii spun: gata copile, acum nu mai esti singur, te-a auzit tata si de acum te vor auzi si Mama ta si Tatal tau din ceruri.
Si de atunci, din ziua aceea grea cand am luat cunostinta de propriul meu copilas launtric, il ingrijesc in fiecare zi: ii dau mancare Cuvantul lui Dumnezeu si rugaciunile mele cat mai adinci, ca sa ajunga pana la el, acolo in adincuri, in vazduhul lui .. Ii dau apa pentru spalat ochisorii plansi si pentru baut, cu lacrimile mele de cainta. Ii dau soare cu fiecare bucurie a credintei, cu fiecare slujba la care participam impreuna. Ii dau jocuri si veselie cu fiecare milostenie, cu fiecare stih care ne inveseleste pe amandoi, cu fiecare act al nadejdii, cu cantecele din biserica (tare mult ii place sa cantam, mai ales la vecernie si am observat ca ii place si pictura, mai ales unii sfinti, intrucat il simt cum bate din palme si da vesel din picioruse atunci cand contemplam minute lungi o sfanta sau un sfant din icoanele noastre). Ii dau dialoguri, il duc la socializare (....:)) de cate ori intalnesc un alt om al carui copilas launtric e la fel de dornic de intalnirea cu alti copii. Ii dau povesti pentru nani de cate ori citim, noptile, Vietile Sfintilor...
Uneori se supara, ca ma aude, de acolo din lacasul lui tainic, cum vorbesc cu alti oameni care lui nu-i plac. Ma loveste cu pumnisorii inlauntru, in dreptul inimii si imi striga tainic: asta e un om rau, de ce pierzi timpul cu el, de ce bei cu el la masa, de ce vorbesti ca el? Tu nu esti asa, ce-i cu tine?... imi zice el.
Uneori e gelos, vrea sa stau doar cu el si atunci il rog sa inteleaga ca mai am si alti copii, afara, si ca am uneori indatoriri fata de alti oameni. Si intelege, insa de obicei vrea sa stau doar cu el...
Nu stiu daca sunt un tata bun pentru el, insa noi ne descoperim unul pe altul tot mai mult, avem reguli bune pentru amandoi, lucram in echipa si, in orice caz, el nu mai este singur. Si nici eu!
Candva, in Baragan, intr-o casa parasita unde era frig, eu nu aveam lumina, foul se stinsese in sobe, viscolul urla afara, gandurile mi-o luau razna si teama de tot felu lpusese stapinire pe mine, in clipa cand imi trecuse prin minte ca sunt pierdut, l-am auzit asa, ca prin vis, ca o parere abia ghicita, ca imi sopteste: sunt aici, cu tine, nu te teme! Si am plans mult, mult si am dat multumita lui Dumnezeu ca puiul meu launtric e un copil recunoscator care isi ajuta prietenul la greu. Si i-am multumit si ne-am rugat impreuna si, nu stiu cum sa-ti spun, am adormit imbratisati, ca doi copii fericiti in bratele mamei lor iubitoare...

Ai grija, femeie, de copilasul tau launtric. Hraneste-l, bucura-l, invata-l iar el, mereu recunoscator tie, nu te va lasa niciodata singura si nemangaiata. E foarte rabdator si ieratator. O daca ai sti cat e micutul de iertator!... Pentru ca el, sa stii, seamana cu Tatal lui: este Gentleman si aste puternic cum nu visezi. Si mai seamana si cu Mama lui: este neinchipuit de tandru, de afectuos si de intelept.
Fie ca inima ta sa fie mangaiata de manutele lui delicate ca roua, sarutata de buzele lui mai dulci decat nectarul zeilor antici. AMIN+