Am cunoscut si eu persoane care au avut sau sustin ca au avut casnicii fericite. Pe unele insa le-am cunoscut abia dupa ce unul dintre ei a urcat la ceruri. Pot sa spun ca din nefericire persoana care a ramas in urma nu a ramas tocmai impacata cu soarta si cu Dumnezeu. Unii/unele n-au inteles de ce a trebuit sa se intample lucrurile astfel. Ba chiar cineva a afirmat ca "sa iubesti prea mult pe cineva poate fi un adevarat blestem". Sunt multe lucruri pe care nici eu n-am avut ocazia sa le inteleg (inca), de exemplu daca casatoria e o sfanta taina, de ce odata savarsita, nu e respectata de oameni, de ce nu poti sa te bazezi nici macar pe sot/sotie ca-ti va fi alaturi (macar)pana la sfarsitul vietii, de ce sunt atatia oameni care isi incalca juramintele pe care le fac in fata lui Dumnezeu? Bine raspunsul e simplu, pentru ca ori nu sunt constienti de greutatea juramintelor pe care le fac, ori nu cred in Dumnezeu, ori ii ispiteste diavolul si ei cedeaza. Cand mi s-a spus ca pe oameni nu te poti baza, nu-ti poti pune incredera in ei, decat in Dumnezeu, mi s-a parut putin socant : adica nici in oamenii pe care ii iubesti cel mai mult, rude, soti, prieteni? Dar se pare ca intr-adevar toti oamenii, chiar si acestia, cei care si-au jurat credinta unii altora, ca soti, in fata lui Dumnezeu, sunt vulnerabili in fata ispitelor pana la sfarsitul vietii lor.
|