Citat:
În prealabil postat de osutafaraunu
Nu despre asta e vorba. Noi toți păcătuim, căci nu există om să nu păcătuiască (1 Ioan 1,8-10). Aici nu vorbim de păcatele săvârșite fără voia noastră, ci de cele săvârșite conștient, deliberat, premeditat. Cine poate zice că n-a săvârșit niciodată un astfel de păcat? Problema e la păcatele săvârșite nu accidental, ci în mod repetat. Acestea devin notorii și atunci se impune luarea unor măsuri din partea Bisericii. Aceasta îi va retrage calitatea de membru respectivului păcătos. Biserica nu poate rămâne încărcată cu asemenea păcate. Cum privesc cei din afară o biserică ce tolerează păcate și păcătoși notorii în ea? Nu au dreptate musulmanii (dau și eu un exemplu neutru) când afirmă că Biserica Creștină este o biserică decăzută, plină de vicioși (curvari și bețivi - ca să rămânem doar la cele două exemple amintite mai sus)?
Iată de ce este necesară respectarea poruncii apostolice "să-l dați afară pe acel vicios!"
|
Trebuie sa intelegi ca toate pacatele sunt savarsite in mod constient, deliberat si premeditat
Biserica nu se spurca din cauza pacatelor credinciosilor. Pacatosi in vin in Biserica sa se sfinteasca. Hristos a luat asupra lui toate pacatele noastra. Dar asta nu inseamna ca s-a spurcat.
Prost exemplu mi-ai dar cu musulmanii. Nu sunt ei cei mai in masura sa vorbeasca.
p.s. la fel ca tine erau scandalizati si fariseii din timpul Mantuitorului pentru ca Acesta statea la masa cu vamesii si cu pacatosii.