[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de manuela_m

dar copiii lui Dumezeu au fost cu siguranta!

Eu asta nu înţeleg: de unde asemenea siguranţă ? Unde spune credinţa noastră că toţi (ne)născuţii nebotezaţi sunt fiii lui Dumnezeu ? Mă refer, desigur, la "fii lui Dumnezeu" după adopţie, fiindcă după creaţie, desigur că toţi oamenii sunt fiii lui Dumnezeu.

Constat că, mai ales în vremea din urmă, mulţi socotesc că destinaţia normală a oamenilor este raiul şi că ne-am mântui by default, eventual pierzând mântuirea ulterior, din cauza greşelilor noastre. Nu acesta este tezaurul credinţei, nu asta este viziunea tradiţională a Bisericii, nu asta este credinţa mea. Eu cred că oamenii se nasc în cea mai mare mizerie. Inter feces et urinam nascimur: la propriu şi la figurat. Din această mizerie iniţială, de la statutul de viermi mizerabili născuţi (sau embrionaţi) într-o lume mizerabilă, într-o "vale a plângerii", al căror statut prezent şi al căror destin normal este căderea perpetuă de la faţa lui Dumnezeu, noi nu ne putem smulge decât prin Graţia Sfinţitoare. Eu cred că raiul (definit ca viziune beatifică) nu este locul celor mulţi, ci locul celor puţini. Nici pe departe nu toţi "oamenii de bine" şi nu toţi copiii, născuţi ori nenăscuţi, ajung în rai, ci eu cred că acolo ajung numai catolicii care mor în stare de graţie sfinţitoare. Dacă nu ar fi aşa, atunci ce rost ar avea să ne grăbim să botezăm copiii ? Nu ar avea dreptate protestanţii (în fine, majoritatea dintre ei) să boteze copiii abia la vârsta înţelegerii ? Şi, de fapt, ce importanţă ar mai avea botezul, chiar şi făcut atunci ? Nu am ajunge la aceeaşi viziune cu a lor, care consideră Botezul un fel de ceremonial care marchează intrarea oficială în Biserică ? Vedeţi cum Dogma Păcatului Ancestral ţine de fundamentul credinţei noastre. Luaţi-o de la locul ei şi se va prăbuşi tot eşafodajul.

Cred ca multe chestiuni ar trebui remediate, pentru ca nu ne fac deloc cinste si ii indeparteaza pe oameni de credinta!

Ideea aceasta, cum că noi am şti mai bine decât episcopii noştri când, cum şi cui i-ar trebui administrate Tainele Bisericii şi celelalte slujbe, iarăşi nu-mi miroase bine. Asta nu cred că vine de la Domnul. Hai să ne mai vedem şi lungul nasului şi să lăsăm administrarea celor sacre în sarcina celor care au primit ordinarea sacră. Să ne vedem fiecare de slujirea noastră. Biserica are nevoie nu numai de dirijori, dar şi de clarinetişti. Noi, laicii, avem atâtea de făcut în slujirea noastră, oare Îl slujim cum trebuie ?

În sfârşit, nu cred că există ceva precum "dreptul la slujbă" ori "dreptul la Sfintele Sacramente". Asta îmi sună mai mult a ceva venit de la "drepturile omului" decât de la tezaurul credinţei. Toţi ne-am născut în întinăciune, dreptatea noastră este o cârpă lepădată.