Adriana
Nu o sa o repet de fiecare data ,dar e clar ca gandim la fel,si ca sunt de acord cu tine. Si pentru mine e la fel de importnata iubirea,atat ca motor al cunoasterii,cat si ca tinta a cunoasterii .Poate esti tu anglicana sau ce esti ,nu ma intereseaza ,important pt mine este cum gandesti ,si mai ales ca nu uiti partea esentiala a credintei ,care este iubirea.
Pe oricine ar gandi ca tine as placea ,fara a ma interesa religia lui,pentru ca stiu ca adevarul este unul singur ,si anume iubirea , cea din vorbe,cea din fapte ,sau cea din credinta. De fapt eu plac adevarul,nu persoana,si nici diferentele dogmatice nu constituie o piedica,cand fondul este bun.
Mihnea
Ca o continuare a ce am spus adrianei,dogma nu poate fi rupta de iubire. Pentru ca dogma la aceasta se refera ,la calea de a ajunge sa indeplinim porunca lui Hristos ,care este iubirea. Nu exista o alta porunca,lege ,dogma mai mare decat iubirea.Aceasta este dogma suprema. De 2 ..3 ori fiind intrebat Hristos,asa a raspuns,ca aceasta e cea mai mare porunca a legii:iubirea fata de Dumnezeu si de oameni" Chiar si in VT ,cea mai mare porunca era iubirea fata de Dumnezeu.E devarat ca nu inflorise inca iubirea fata de oameni,care abia prin NT se desavarseste ca si dogma.
Normal ca dogma nu se poate reduce la iubire,ca are multe capitole : despre Dumnezeu,despre mantuirea realizata de Fiul,despre desavarsirea in Biserica realizata prin Duhul,har si libertate,Tainele , cultul, virtuti,pacate,legi.
Toate acestea fac parte din dogma,si sunt de folos pentru orice crestin.
Dar dupa cum se vede,intreaga dgoma merge crescendo catre scopul final ,care este practicarea virtutilor ,adica iubirea. Mai mult,si calea ortodoxa a sfintilor tot acest drum ascendent il are ,iubirea fiind ultima dintre dogme,care nu mai este o simpla cunoastere,ci o transfigurare cu totul,a celui care ajunge la ea.
Respingerea fata de dgome despre care vorbesti,nu este atit o respingere a continutului dogmelor ,o antipatie fata de acestea. Este respingerea celor care inverseaza prioritatile,si rup dogma din mediul ei firesc,care este iubirea. Cei care fac un scop in sine din dogma, dar vorbesc urat ,nu au mila,sunt indiferenti fata de aproapele. Pe acestia dogma i-a zapacit ,caci le-a aratat un alt zeu decat cel firesc:adica cunoasterea in locul iubirii.Este un pericol f mare acesta. Atata vreme cata dogma se pastreaza in iubire ,ambele mina in mina ,nu pot duce decat la sporirea celui ce nu le desparte : si in cunoastere,si in rugaciuni ,si in inspiratia de a vorbi celorlalti ,si in intelegerea sufletului propriu.
Dogma este f importanta pentru noi,caci cei ce nu au cunoastere sunt supusi ignorantei si superstitiilor si nu pot vedea armonia care este in toate . Dar cel putin la fel de important este modul in care ne comportam ,nu peste 10 ani,cand vom ajunge nu stiu ce maestrii ai dogmei ,nu in viitor,ci chiar acum,azi,cu primul om care ne iese in cale.
Daca nu se vor mai face compromisuri pe acest plan,atunci cel care va transmite ambele lucruri ,si cunoasterea si blandetea,va fi placut de toti ,cum au fost cativa useri chiar si pe acest forum,cum sunt si anumiti preoti in Biserica.
|