Citat:
În prealabil postat de lore86
din multele discutii cu ei, am inteles un lucru important. Ca datorita curatiei varstei altfel pricep si inteleg anumite lucruri. Spre exemplu, moartea si intalnirea cu Hristos.
Discutii de genul:Abia astept sa mor, ca sa ma intalnesc cu Domnul am avut destule. Le-am explicat ca nu e chiar asa de simplu, e nevoie sa indeplinesti anumite conditii ca sa ajungi in rai. Si mai ales, exista o anumita vreme cand murim, pana atunci fiind datori sa ne castigam raiul.
Ce m-a impresionat era licarirea din ochii lor cand vorbeau de Hristos, de intalnirea cu Domnul. Rar am vazut in ochii cuiva acea scanteie, emotie de a fi mereu impreuna cu Hristos.
Ceea ce vreau sa subliniez e ca daca am avea curatia copiilor, asa mult s-ar simplifica lucrurile ptr noi. Am accepta prin credinta si cu bucurie anumite realitati care acum ni se par de netrecut.
|
Ce frumos, sunt nerabdatoare sa mai creasca ai mei. Cel de 4 ani a inceput sa fie destul de mare pentru intrebari dar abia a inceput.
Inca ceva: eu am observat ca la cei mai mici (care nu stiu inca sa puna intrebari) exista o mare bucurie spontana la vederea unor icoane, un interes pentru Biserica si icoane. Si am observat clar la ei cand erau bebeluci ca vedeau si lucruri nevazute, poate ingeri.
Cel mic, care avea de Paste putin sub doi ani, cand a vazut crucea in mijlocul bisericii a inceput sa rada bucuros. Asta i§a csocat, cred, pe unii. Dar nu avea el oare dreptate, nu cantam noi ca crucea ne§a adus bucurie?