Citat:
În prealabil postat de ioan cezar
Pai da, asta merita sa ramana tema de reflectie...
Construieste unde: in sine sau in altii (mai prosti, de pilda sau mai putin iubitori...)?
Chiar ma intereseaza raspunsul tau, daca tot ai lansat apoftegma.
P.S. Ca un avans, opinia mea e ca de construit nu strica sa construim, intrucat se vede relativ usor unde curge sange si unde nu, iar asta aduce intelegerea erorii si, cu nazuinta de a cara lestul mai departe la pocainta, se poate nadajdui la oarecare reglaje mai fine... Zic si io...
Cat despre cel mai periculos ucigas eu cred ca e altcineva. Cel ce construieste invata. Ucigasul, insa, omoara; stiind bine ce face. Si ii place, e multumit...
|
Of mai Cezar .De ce ai nevoie de confirmarea mea,cand tu insuti,prin multe postari si citate din sfinti ,stii f bine,ca intai trebuie sa construiesti in tine?
Doar ca adevarata constructie este cea care dureaza,si se dezvolta,si ajunge sa fie o faclie si pentru ceilalti. Nu exista virtute interioara dobindita care sa produca amaraciune in relatiile cu ceilalti. Nu exista pacat infrint in interior,care sa nu ne faca mai buni fata de ceilalti. Nu exista singe si sudoare varsate in interior care sa nu ne umple cu dragoste pina la lacrimi pentru ceilalti.
Absenta acestei priviri interioare ,duce la privirea ranchiunoasa catre ceilalti.
Nimeni nu poate straluci inauntru si sa fie intunecat in afara.
Pate fi discret in afara,asta da,dar nu poate fi posomorit,daca in sufletul sau este lumina.
Ucigasul la care ma refeream este ucigasul propriului sau suflet. Caci Iuda a vandut pe Domnul si aceasta i se poate ierta,ca si lui Petru. Dar deznadejdea,aceasta nu i se poate ierta ,pentru ca s-a pus pe sine insusi in afara privirii smerite interioare ,si s-a considerat pe sine mai pacatos decat poate Dumnezeu ierta. El s-a ucis pe sine ,la propriu ca si la figurat ,pentru ca si-a ucis vocea interioara ,care indeamna la smerenie si lasare in voia lui Dumnezeu,si care cere iertare.