Citat:
În prealabil postat de AlinB
Nu e cazul insa cu postul trupesc..ar fi penibil sa li se interzica abstinenta daca cei doi sunt de acord si nu apare un pericol major..
|
Lucrurile drepte și firești au devenit penibile și invers lucrurile penibile au devenit normalitate.
Citat:
În prealabil postat de AlinB
Insa ar fi la fel de penibil ca cei doi sa cada de acord in privinta abstinentei si peste o luna ea sa vina si sa reclame ca el a inceput sa vina tarziu acasa si miroase a parfum (nu barbatesc).l
|
Ce ușor găsim scuze. Mie mi se pare penibil ca femeia indiferent de starea ei (însărcinată în cazul de față) să stea cu picioarele desfăcute la comanda bărbatului, ca deh el nu poate să se abțină, e bărbat și lui îi se cuvine totul. Bărbatul nu poate face nici un efort? Îți spun eu că poate, dar nu vrea, dar ce mai ușor să te abții sau să-ți satisfaci plăcerea? Totul pleacă din creier și din voința noastră. Este normal dacă bărbatul se gândește numai la sex să fie muncit de aceată patimă. Cum poți ca tată să mai dorești așa ceva când soția poartă în pântec pe fiul/fiica ta? De aici putem foarte ușor trage concluzia că nici la nivelul animalelor nu ne ridicăm. Uităm de recomandarea părinților noștri ca în timpul sarcinii soții să trăiască în curăție sufletească și trupească, rugăciune și spovedanie, mama să se împărtășească des.
Îmi amintesc de o întâmplare a Părintelui Paisie Aghioritul care o dată încercat fiind de patima desfrânarii acesta și-a dat cu toporul în picior iar în gând își spunea că mai bine moare decât să săvârșească păcatul. Câți dintre noi mai luptăm așa cu păcatul?
Viața Sfinților Părinți Ioachim și Ana ar trebui să o amintim și să îi luam drept exemplu. Corect ar fi să nu ne mai luăm după instinctele noastre nici măcar animalice și nici după ce spun doctorii, care, unii dintre ei recomandă sexul în timpul sarcinii.