Am nevoie de un sfat, va rog

[AlinB]

În prealabil postat de ovidiu b.

Eu te-am întrebat, pe baza afirmaţiei asteia:
Vroaim doar să mă edific.

Era vorba de acord ca principiu, cu ideea in sine.
Ma bucur ca s-a inteles.

Reluand oarecum si detaliind - cand unii incearca sa fie prea virtuosi - de ex. vor sa tina post negru 2 saptamani, ceva atipic si parintele sesizeaza callderea in mandrie, trebuie sa le interzica asa ceva.

Nu e cazul insa cu postul trupesc..ar fi penibil sa li se interzica abstinenta daca cei doi sunt de acord si nu apare un pericol major..

Insa ar fi la fel de penibil ca cei doi sa cada de acord in privinta abstinentei si peste o luna ea sa vina si sa reclame ca el a inceput sa vina tarziu acasa si miroase a parfum (nu barbatesc).l

În prealabil postat de AlinB

Nu e cazul insa cu postul trupesc..ar fi penibil sa li se interzica abstinenta daca cei doi sunt de acord si nu apare un pericol major..

Lucrurile drepte și firești au devenit penibile și invers lucrurile penibile au devenit normalitate.

În prealabil postat de AlinB

Insa ar fi la fel de penibil ca cei doi sa cada de acord in privinta abstinentei si peste o luna ea sa vina si sa reclame ca el a inceput sa vina tarziu acasa si miroase a parfum (nu barbatesc).l

Ce ușor găsim scuze. Mie mi se pare penibil ca femeia indiferent de starea ei (însărcinată în cazul de față) să stea cu picioarele desfăcute la comanda bărbatului, ca deh el nu poate să se abțină, e bărbat și lui îi se cuvine totul. Bărbatul nu poate face nici un efort? Îți spun eu că poate, dar nu vrea, dar ce mai ușor să te abții sau să-ți satisfaci plăcerea? Totul pleacă din creier și din voința noastră. Este normal dacă bărbatul se gândește numai la sex să fie muncit de aceată patimă. Cum poți ca tată să mai dorești așa ceva când soția poartă în pântec pe fiul/fiica ta? De aici putem foarte ușor trage concluzia că nici la nivelul animalelor nu ne ridicăm. Uităm de recomandarea părinților noștri ca în timpul sarcinii soții să trăiască în curăție sufletească și trupească, rugăciune și spovedanie, mama să se împărtășească des.

Îmi amintesc de o întâmplare a Părintelui Paisie Aghioritul care o dată încercat fiind de patima desfrânarii acesta și-a dat cu toporul în picior iar în gând își spunea că mai bine moare decât să săvârșească păcatul. Câți dintre noi mai luptăm așa cu păcatul?

Viața Sfinților Părinți Ioachim și Ana ar trebui să o amintim și să îi luam drept exemplu. Corect ar fi să nu ne mai luăm după instinctele noastre nici măcar animalice și nici după ce spun doctorii, care, unii dintre ei recomandă sexul în timpul sarcinii.

[AlinB]

În prealabil postat de ovidiu b.

Lucrurile drepte și firești au devenit penibile și invers lucrurile penibile au devenit normalitate.

Nu e un argument.

Ce ușor găsim scuze. Mie mi se pare penibil ca femeia indiferent de starea ei (însărcinată în cazul de față) să stea cu picioarele desfăcute la comanda bărbatului, ca deh el nu poate să se abțină, e bărbat și lui îi se cuvine totul. Bărbatul nu poate face nici un efort? Îți spun eu că poate, dar nu vrea, dar ce mai ușor să te abții sau să-ți satisfaci plăcerea?

Poate.
Sunt unii/unele care nu vor si atunci ce faci?
Il lasi pe celalalt cu frustrarule lui, ca tu esti ala virtuos deci ai dreptate?

Totul pleacă din creier și din voința noastră. Este normal dacă bărbatul se gândește numai la sex să fie muncit de aceată patimă.

Gandire simplista/reductionista.
1. Varsta, starea hormonala - au un cuvant greu de spus.
Pentru cei mai in varsta sau cei care sunt pe "hipo" cu hormonii, ai dreptate - probabil doar pornografia explica anumite apucaturi.

2. Si femeia poate fi muncita in egala masura.

De aici putem foarte ușor trage concluzia că nici la nivelul animalelor nu ne ridicăm.

Vesnicul (pseudo)argument.

Stii ca sunt animale care isi maninca progeniturile, imediat dupa nastere?
Printre multe alte chestii..

Uităm de recomandarea părinților noștri ca în timpul sarcinii soții să trăiască în curăție sufletească și trupească, rugăciune și spovedanie, mama să se împărtășească des.

Recomandarea.

Îmi amintesc de o întâmplare a Părintelui Paisie Aghioritul care o dată încercat fiind de patima desfrânarii acesta și-a dat cu toporul în picior iar în gând își spunea că mai bine moare decât să săvârșească păcatul. Câți dintre noi mai luptăm așa cu păcatul?

Pai aia care lupta asa, mor prematur.. :)

Tu le-ai spune unor tineri din ziua de azi ca asa trebuie sa lupte cu pacatul..
Nu te gandesti ca mai ales dintre tinerii care au problemele specifice varstei, unii ar putea-o lua ad-literam si intr-un context nefericit..

Viața Sfinților Părinți Ioachim și Ana ar trebui să o amintim și să îi luam drept exemplu. Corect ar fi să nu ne mai luăm după instinctele noastre nici măcar animalice și nici după ce spun doctorii, care, unii dintre ei recomandă sexul în timpul sarcinii.

Nu context idealul, ci afirm ca realitatea e mult mai complexa.