Citat:
În prealabil postat de AlinB
Ii comunica "ceva adânc și prețios" in plan artistic sau spiritual?
Sunt 12 ani de atunci..ce confesiune este acum?
|
Întâmplarea s-a petrecut relativ recent, 15 ani a funcționat clădirea ca lăcaș de cult. În octombrie pleacă înapoi în SUA și poate dă acolo de ceva ortodcși antiohieni sau din OCA, care-s cu niște clase bune peste BOR, cel puțin la nivelul dinamicii parohiale.. Oricum, sfântul din icoana distrusă îl va însoți de-acum pretutindeni, cred și-a câștigat un protector ceresc pentru acum și pururea.
Într-o icoană autentică planul artistic și spiritual se întrepătrund, de obicei prima slujește ca înaintemergătoare celei de-a doua. Efectul estetic al ei este discret, poate de-aia lumea ortodoxă de astăzi preferă replici chicioase ale tablourilor religioase occidentale (sau rusești) care-s mai seducătoare pentru anumite gusturi.
După un obiect artistic îți pare rău, te mâhnești, ești melancolic o vreme, nu plângi ca după un prieten drag. Eu, unul, am simțit și observat substratul duhovnicesc neîndoielnic, dar și încă un exemplu de lucrare puternică a icoanei ca "dispozitiv" misionar eficace a dreptei credințe
autentice.