Ganduri despre dogmatica in general

[Mihailc]

În prealabil postat de AlinB

Ii comunica "ceva adânc şi preţios" in plan artistic sau spiritual?

Sunt 12 ani de atunci..ce confesiune este acum?

Întâmplarea s-a petrecut relativ recent, 15 ani a funcţionat clădirea ca lăcaş de cult. În octombrie pleacă înapoi în SUA şi poate dă acolo de ceva ortodcşi antiohieni sau din OCA, care-s cu nişte clase bune peste BOR, cel puţin la nivelul dinamicii parohiale.. Oricum, sfântul din icoana distrusă îl va însoţi de-acum pretutindeni, cred şi-a câştigat un protector ceresc pentru acum şi pururea.

Într-o icoană autentică planul artistic şi spiritual se întrepătrund, de obicei prima slujeşte ca înaintemergătoare celei de-a doua. Efectul estetic al ei este discret, poate de-aia lumea ortodoxă de astăzi preferă replici chicioase ale tablourilor religioase occidentale (sau ruseşti) care-s mai seducătoare pentru anumite gusturi.
După un obiect artistic îţi pare rău, te mâhneşti, eşti melancolic o vreme, nu plângi ca după un prieten drag. Eu, unul, am simţit şi observat substratul duhovnicesc neîndoielnic, dar şi încă un exemplu de lucrare puternică a icoanei ca "dispozitiv" misionar eficace a dreptei credinţe autentice.