Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
1. "Mai greu" nu înseamnă "imposibil". Un lucru e clar: Dumnezeu nu ne poate cere lucruri imposibile, nu aș putea crede într-un asemenea dumnezeu. Deci, dacă El ne cere, înseamnă că se poate, înseamnă că tot El ne dă mijloacele necesare ca să putem.
2. Înnăscută iubirea pentru aproape ? Eu nu am observat asta. Numeroșii copii pe care i-am observat de la naștere, de-a lungul dezvoltării lor erau înnăscuți cu tot felul de lucruri, dar nu cu iubirea de aproape.
3. Iubirea în general (și iubirea de aproape nu face excepție) este un lucru care depinde de voință. Iubesc pentru că vreau să iubesc, pentru că sunt hotărât să o fac. Asta, e adevărat, am înțeles foarte târziu, fiindcă am fost supus și eu aceleiași mentalități promovate peste tot: că iubirea ar fi sentiment, că ar fi ceva ca niște fluturi în stomac după aproapele. Că aproapele mă înnebunește cu mireasma lui feromonală. Nici vorbă. Ceea ce psihologia numește drept "compartiment afectiv" există ca potențialitate, dar modalitatea concretă de manifestare a lui este complet subordonată compartimentului volițional.
Da. Depinde de toate acestea. Asta e deosebirea dintre "a primi 10 talanți" și "a primi 1 talant", iar egalitatea oamenilor la naștere sau în primii ani din viață nu face parte dintre dogmele credinței. Noi credem că oamenii se nasc egali în cu totul alt sens: în ceea ce privește demnitatea lor umană, în ceea ce privește darurile fundamentale care sunt atributele lor umane: toți oamenii se nasc egali, adică toți au suflet nemuritor, toți au rațiune, toți au libertate. Dar, în ceea ce privește educația lor creștină, ca și în ceea ce privește multe alte aspecte (averea, starea socială, inteligența, etc) nu trebuie să fii mare dogmatist ca să îți dai seama că oamenii sunt inegali: simpla observație ajunge.
|
Sunt curioasa cam cat e mult ne cere Dumnezeu sa-i iubim pe aceia care isi maltrateaza animalele, de exemplu. Sau familia, copiii. Daca e sa le luam apararea, putem sa credem ca nu sunt rauvoitori de la bun inceput, sunt doar prosti, saraci si ignoranti. Cine si-ar putea da seama de la inceput ca daca leaga un catel de 2 luni "ca sa-l inraiasca", acela o sa creasca, lantul o sa ii intre in carne si nu ii va mai lasa sa se apropie de el nici macar ca sa-l elibereze? Altora din contra a avut mai mult noroc si a evadat si nu l-au mai putut prinde sa-l lege la loc. Cu ce pot sa-i ajut eu, o amarata de vanzatoare? N-am invatat la scoala de vanzatori tehnici de prindere, legare sau ucidere a animalelor nedorite. Nu am nici un somnifer destul de puternic care dat pe cale orala sa adoarma bustean un animal recalcitrant. Nici somniferele pentru oameni nu cred ca pot avea asemenea efect, la doze uzuale. Mai imi cer cate unii otravuri rapide si eficiente, eventual sa omoare fara chinuri, dar ma tem ca nici asa ceva nu exista. Otrava de sobolani pe baza de anticoagulant isi face efectul in timp indelungat. pe vremuri se folosea stricnina care intr-0adevar omoara repede si sigur, dar in chinuri groaznice. Daca as avea asa ceva si as face pacatul sa-i dau cuiva, probabil m-ar blestema vazand ce chinuri provoaca. Ca sa nu mai vorbim de nenumarate exemple de ignoranta, pe care probabil le intalniti si in cazul copiilor, "i-am dat carnati ca poftea", si vomita de trei zile, dar am zis ca o sa-i treaca. Am vrut sa-i dau niste nurofen, ca mi-a dat doctoru mai demult cand a avut rosu in gat da'l-a vomitat si pe ala, niste incompetenti doctorii astia... era o baba care stia sa ia sange, pacat ca a murit..
In fine, nu are rost sa mai dezvolt subiectul, eu pe acestia nu pot sa-i ajut in nici un fel; cu siguranta Dumnezeu poate, si sunt convinsa ca si vrea, dar mie poate ca inca nu mi-a dat rebdarea si priceperea necesara pentru a gestiona o astfel de situatie. Probabil daca i-o cer cu insistenta o sa mi-o dea dar nu sunt convinsa ca tin neaparat. Poate ca nu sunt nici eu mai mult decat o alta ignoranta din multimea celor multi.