Citat:
În prealabil postat de SergiuNicola
După cum bine știți rugăciunea inimii este :"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul." Eu am mai adăugat ceva : Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu și stăpânul sufletului meu, miluiește-mă, mântuiește-mă și iartă-mă pe mine păcătosul căci ți-am greșit Ție. Am făcut asta deoarece simțeam nevoia.
E un lucru bun că am îndrăznit să mai adaug ceva?
|
Rugaciunea inimii este "inima" isihasmului.
Este bine sa studiezi din lucrari adecvate practica acestei rugaciuni ca sa intelegi starile duhovnicesti precum si legatura intre inima ca organ fiziologic si centru al sentimentelor, si cum "patrunde" mintea in inima.
De asemnea este imperios necesar ca Pr Duhovnic sa stie acest lucru (dorinta de a practica rugaciunea inimii)... iar spovedania sa fie adecvata.
De obicei parintii sincronizau rugaciuenea cu respiratia (inspiratie + expiratie), formula scurta fiind: "Doamne Iisus Hristoase, mantuieste-ma" ... iar pe treptele cele mai inalte simplu: Iisuse. Tinta fizica a rugaciunii este intodeauna inima ca organ fiziologic (locul ei in trup)... iar cea duhoviceasca "vederea duhovniceasca" (cognitia inechivoca a harului Duhului Sfant intru Hristos Iisus).
Personal nu stiu cum poti dumneata sincroniza cuvintele adaugate cu respiratia... insa daca reusesti, mergi inainte sub indrumarea Sfintilor Parinti.
Recomand in acest sens:
Pr. Dumitru Staniloae: Ascetica si Mistica Bisericii Ortodoxe
Nichifor Crainic: Cursurile de Mistica
Sfantul Vasile de la Poaina Marului: Introduceri in rugaciunea lui Iisus si Isihasm
si bineinteles: Filocalia
Doamne ajuta.