[Decebal]

"Iunie

6 iunie – Conducerea UDMR a aprobat, la Cluj-Napoca, trei documente:

1. Hotărârile Consiliului unional al delegaţilor;
2. Propunere în problema minorităţilor din România;
3. Apel către Conferinţa OSCE privind minorităţile.

În Hotărârile Consiliului se exprima convingerea că Pactele Marilor Puteri nu pot să mai aibă un rol în actualitate (vizându-se Tratatul de la Trianon).

În Apelul către Conferinţa OSCE se contestă dreptul Guvernului României de a-i reprezenta în raporturile externe pe toţi cetăţenii ţării, maghiarii din România dorind a fi reprezentaţi, conform documentului invocat, doar de UDMR.

12 iunie – “La Tg. Mureş viaţa mea este în pericol” a declarat scriitorul Gyozö Hajdu, fondatorul Asociației Egyutt – Împreună, consacrată frăţietăţii româno-maghiare, ameninţat în repetate rânduri de UDMR.

Septembrie

11 septembrie – UDMR se opune ferm textului din proiectul de Constituţie a României, care afirma că: „Pe teritoriul Statului Român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine”, dar textul este votat de majoritatea parlamentară. Ziarele din Ungaria anunţă constituirea la Budapesta a unui guvern al Transilvaniei în emigraţie. Şeful acestui grup era un vorbitor de limbă română, Dan Zaharia, fost puşcăriaş de drept comun.

Octombrie

9 octombrie – Deputatul UDMR György Tokay a afirmat că UDMR nu se gândeşte să atenteze la „integritatea şi unitatea României”, afirmaţie pe care a contrazis-o, vorbind ulterior, de pe poziţii opuse.

Deputatul UDMR Zoltan Hosszu se opune articolului 41 din proiectul Legii privind regimul investiţiilor străine, care stabilea că apatrizii şi cetăţenii străini n-au drept de proprietate asupra terenurilor în România. UDMR solicită în Parlament ocuparea a 3 posturi de miniştri plini: învăţământ, cultură şi justiţie.

11 octombrie – Apare în cotidianul de limbă maghiară Rományai Magyar Szó comunicatul grupului politic din secuime, condus de vicepreşedintele UDMR Adam Katona. Din grup mai fac parte Geza Szöcs, Gábor Kolumbán, Laszlo Tökés, Doina Cornea.

15 octombrie – Uniunea Vatra Românească protestează împotriva cererii grupului politic al UDMR, exprimată de Adam Katona, de transformare a judeţelor Harghita şi Covasna într-o enclavă denumită „Ţara Secuilor”.

17 octombrie – Se prezintă în Parlament Raportul Harghita-Covasna (preşedinte de comisie Mihai Teodorescu), în care sunt evidenţiate acţiunile de purificare etnică iniţiate de UDMR, în aceste judeţe, ca şi sensul antinaţional şi separatist al manifestaţiilor maghiare din decembrie 1989, încheiate cu devastări ale sediilor de miliţie şi securitate şi cu uciderea unor ofiţeri ai Statului Român în exerciţiul funcţiunii.

În numele UDMR, deputatul György Tokay şi alţi deputaţi UDMR au făcut apel, rând pe rând, la Consiliul consultativ pentru problemele minorităţilor, la Guvern, la Preşedinţia României, la preşedintele Camerei Deputaţilor, în scopul amânării cu o săptămână a dezbaterii Raportului sau a interzicerii transmisiei la TV a şedinţei parlamentare privind Raportul Harghita-Covasna, dar au fost refuzaţi. În replică, parlamentarii UDMR au părăsit sala dezbaterilor parlamentare.

19 octombrie – Mai mulţi membri UDMR în frunte cu Adam Katona, „grupul politic al UDMR din Ţinutul Secuiesc”, au lansat ideea proclamării unei „Ţări a secuilor” pe data de 19 octombrie la Lutiţa (localitate din care au pornit represiunile antiromâneşti ale revoluţiei maghiare), stârnind rumoare în opinia publică românească.

20 octombrie – Echipa de raportori ai UDMR-ului din Parlamentul României, prin Zsolt Szilagyi, afirmă la Consiliul Europei că “minoritatea maghiară nu are drepturi în România”.

21 octombrie – Comisia Harghita-Covasna a fost solicitată pentru o întâlnire cu un reprezentant al ONU pentru Drepturile Omului prezent la Bucureşti. O impozantă delegaţie a Consiliului Europei, care avea între cei 7 membri ai săi şi pe Lászlo Kovacs, s-a deplasat la Bucureşti, interesată şi ea de Raportul Harghita-Covasna.

O delegaţie a Guvernului de la Budapesta a cerut o întâlnire cu Comisia pentru Harghita-Covasna, pe care autorităţile româneşti au acceptat-o. Toate aceste intervenţii (şi altele asemenea) s-au produs datorită agitaţiei membrilor UDMR (Geza Szöcs, György Tokay, Geza Domokos şi alţii), în ţară şi peste hotare, în cadrul căreia minoritatea maghiară era prezentată de UDMR drept victimă, iar partea românească drept asupritoare a minorităţii ungureşti."

sursa: http://ro.altermedia.info/minoritati...991_23154.html