Citat:
În prealabil postat de Demetrius
Strașnic? Serios?
Ia uite citatul care m-a făcut să nu-l mai citesc(că-i prea lung) și pe care l-am spicuit la urmă; poate că tu încă nu ai ajuns la penultimul aliniat:
”...Unu: acolo unde este tezaurul suprem este și pericolul suprem, iar una dintre bolile singurătății, respectiv ale vieții monahale, este taedium cordis (oboseala inimii). Nu cunosc cuvânt românesc mai potrivit decât lehamitea. Acolo, în inimă, unde sunt atâtea bogatii, apare și oboseala supremă când relația cu lumea, cu Dumnezeu și cu tine însuti e defectă...”
??????????
|
Interesant este că paragraful care te smintește mie mi-a plăcut în mod deosebit (l-am și postat, anterior), pentru că atrage atenția asupra unei „relații defecte”. Bolile duhovnicești în general cred că pot fi numite astfel; și cred că însuși păcatul.
Cât privește „bolile vieții monahale”, cum spune și Mihail, de akedie este vorba, derivă duhovnicească despre care pomenesc marii asceți, fiind specifică monahismului.
Dacă ai înțeles că Pleșu spune că viața monahală îmbolnăvește, cu siguranță n-ai înțeles bine.