Citat:
În prealabil postat de fallen
|
Da. Este un studiu amplu asupra casatoriei. Pentru mine nu este ceva nou (iertati-mi lipsa de modestie), insa mi-a facut o deosebita placere sa o citesc caci mi-a intarit inca o data convingerile. Este usor de citit si o recomand tuturor, casatoriti sau necasatoriti.
Va redau cateva pasaje care mie mi-au placut.
"Unirea a doi oameni, unire care, desigur, nu se intampla de la sine, este o reusita continua, rezultata dintr-o influenta reciproca a celor doi, care sunt hotarati sa adanceasca legatura lor, transformand problemele in oportunitati.
Hranirea si intarirea unui sot de catre celalalt nu este doar o datorie a convietuirii in casatorie. Este si o poarta deschisa pentru ca sotii sa se implice intr-un proces ziditor in care se implinesc progresiv calitatile daruite de Dumnezeu celor doua existente. Este un mod in care isi implinesc si nevoia lor fundamentala, omeneasca de a iubi si de a fi iubiti.
Unirea nu este ceva ce se poate realiza o data pentru totdeauna, ci trebuie sa fie hranita pe intregul parcurs al casatoriei.
Toate ideile cuprinse in aceasta carte au putina insemnatate pentru sotii care vor neglija rugaciunea unuia pentru celalalt. In realitate, multe dintre aceste idei si sfaturi, mai ales schimbarile pe care trebuie sa le faca sotii, nu se pot realiza fara rugaciune, caci doar Dumnezeu ii poate schimba pe oameni sau casnicia lor, daca oamenii I-o cer. Aceasta nu se face prin mestesuguri invatate din carti. Imbunatatirea casatoriei presupune cu siguranta schimbari din partea ambilor soti, si prefaceri adanci ale caracterului, ale personalitatii celor doi, lucru care este foarte greu, daca nu cu adevarat imposibil dupa masuri omenesti. Dar cu harul lui Dumnezeu se pot intampla, necesitand intotdeauna timp si mult efort.
Dragoste cea adevarata incepe atunci cand cineva se daruieste pe sine insusi celuilalt.
Dar ce inseamna sa te daruiesti pe tine insuti? Inseamna sa dai din timpul tau, din talentul tau, din lucrurile tale, din cunostintele tale, din puterea ta, din bucuria ta sau din tristetea ta. Felul acesta de daruire este foarte greu pentru omul care nu s-a maturizat si care a ramas la un stadiu de pruncie narcisista. Omul acesta simte ca a da din ceea ce are este o pierdere. Cand da ceva, o face asteptand ceva in schimb. Multe casatorii se constituie intr-un continuu schimb intre soti, schimb ce nu este intotdeauna echitabil.
Insa cel ce iubeste cu adevarat se da pe sine cu bucurie. Nu da ca sa primeasca ceva la schimb, ci doarece daruirea este expresia vietii lui si a bogatiei personalitatii lui, si, deoarece da pe de o parte de bunavoie, pe de alta parte din larghetea inimii lui, dragostea sa este creatoare, ziditoare."