Citat:
Īn prealabil postat de mirela.t
Pai da' lamureste-ne un pic cum vine asta. :) Ca eu una n-am mai auzit de un singur "trup" sufletesc/ duhovnicesc. Si nici nu cred ca se poate, dragule. Ar fi un trup dihotomic si deloc dumnezeiesc, huh? Mult prea polarizat, in majoritatea casniciilor, zic si eu.
|
Mirela, credeam ca glumesti...
Te rog, mai cugeta un pic, dincolo de aspectul formal al termenilor.
(Uite, ca hint, vorbim de "trupul mistic" al Bisericii, al carui Cap este Hristos. O fi doar trup, cata vreme Dumnezeu e Duh?...:))
Simplu spus asa cum imi vine acum la indemana, ma refer la comuniunea de interese, sentimente, aspiratii, poveri, necazuri, fericiri etc. Asta-i "trupul" comun. Unitatea familiei.
Ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta. Unirea aia, trupul acela, cand toate ale vietii sunt comune si sotii isi poarta unii altora nevoile, cu dragoste. Trupul dragostei lor, inmiresmate de harul care se coboara in Taina Nuntii, Mirela... Dragostea lor, poftim, e un singur trup! Ma refer deci la unitate, cu sensul de organism unic, indivizibil: asta-i cuplul. Ca si cum ar fi un nou individ,
individul sui-generis numit "noi". Prin Taina Nuntii, tocmai asta ia nastere! (similar cu nasterea din nou, in duh, la Botez)
Fireste, nu ma refeream la organele anatomice, valeu, asta deja e monstru...:) O fi visul vreunui geneticican frustrat, nicidecum al meu, birrrr...