Citat:
În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia
esenta a ce spune nu e deloc de lepadat....
|
Multumesc pentru apreciere.
Citat:
În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia
- ce parere aveti de ideea creatiei continue?... "Tatal Meu lucreaza, si Eu deasemenea lucrez".
Cum interpretati versetul, din perspectiva procesului de "tinere in fiinta de catre Dumnezeu" si devenire a Universului, viu si neviu?
Va multumesc,
Cu respect.
|
Intrebarile dumitaele sunt pertinente si binevenite.
Consider ca o problema esetiala este intelegerea notiunilor de: spatiu, timp, eveniment, lucrare...
Astfel,
Dumnezeu creaza in timp doar din punct de vedere al cognitiei (cunoasterii) umane a modului nostru de existenta.
Sfintii Parinti afirma inechivoc: "Dumnezeu creaza lumea cu timp si nicidecum creza lumea in timp". Deci evenimentul este important si nu plasarea lui timp. Spre exemplu Sfanta Liturhie (ca eveniment) este importanta si nu ora la care incepe si nici ziua cand se savarseste si nici locul in care se savarseste...
Componenta intelectuala rationala a mintii umane "intelege" (paote opera) doar cu obiecte care au o existenta spatio-temporala, iar mecanismele cauza-efect sunt tot spatio-temporale.
Doar componenta intelectuala contemplativa a mintii umane poate intelege evenimente ce nu au inceput temporal ci doar cauzal (spre exemplu stim ca Fiul si Duhul Sfant exista din cauza Tatalui insa acest mod de existenta si aceasta cauzalitate este atemporala).
Sunt de parerea celor care afirma ca "odihna lui Dumnzeu" se refera exclusuiv la crearea: materiei, energiei, modului de functionare al universului... principiului de viata biologica, viata duhovniceasca.
"Tatal Meu lucreaza si EU de asemnea lucrez" "Toate cate face Tatal asemnea face si Fiul intocmai"
Harul (energia, lucrarea) este proprie firii lui Dumnezeu care exista (supraexistenital) exclsuiv in personele Sfintei Treimi.
Pronia lui Dumnezeu este tot o lucrare a lui Dumnezeu (acelasi har al lui Dumnezeu lucreaza) al carei scop este pe de o parte mentinerea acestui mod de existenta si functionare al universului iar pe de alta parte este indumnezeirea in har a oamenilor intru Hristos Iisus (caci universul si antropologia sunt hristocentrice).
Din punct de vedere al creatiei omului, inceputul ontologc este ADAM iar sfasitul ontologic al creatiei omului este: Hristos Iisus.
Din punct de vedere al indumnezeirii prin har, ADAM era "desavarsit" insa nu era "indumnezeit" prin har, desi conlucra firesc, ontologic cu harul Duhului Sfant.
Prin intruparea Logosului in om, ontologia umana se schimba, are loc un "salt" duhovnicesc caci acum omul poate atinge intru Hristos Iisus prin conlucrare cu harul Duhului Sfant: indumnezeirea prin har.
Ortodoxia vorbeste de ziua a 8-a, ziua vesniciei si pe care o traim deja in Sfanta Biserica... aceasta "zi" (posibila numai si numai intru Hristos Iisus, in Sfanta Biserica, prin Sfintele Taine) este singura "zi neinserata" adica fara de sfarsit caci prin harul Duhului Sfant avem viata vesnica, iubire vesnica, pace vesnica, doxologie vesnica... intru Hristos Iisus. (Nu intru in amanunte dar recomand studiul scirerilor Sfantului Simeon Noul Teolog).
Doamne ajuta.