Citat:
În prealabil postat de Doriana
Daca considerati ca este atat de importanta pastrarea identitatii confesionale incat sa fie discutata la nesfarsit (ca oricum nu se ajunge la vreun consens), atunci e in regula. Insa, in contextul in care Hristos a spus ca cine nu isi uraste propria viata nu e vrednic de El, pasiunea exagerata pentru confesiunea de care apartinem seamana prea mult a idolatrie. Crestinul, in ultima instanta, nu este chemat sa-si apere identitatea confesionala si nici macar nationala; el este chemat sa se asemene lui Hristos si astfel sa faca si altora cunoscuta mantuirea lui Hristos. Vremurile sunt prea grabite si viata prea scurta ca sa ne pierdem in detalii.
|
În cazul acesta ce mi-ați sugera concret legat de dialogul interconfesional pe temele date? Subliniez faptul că temele nu au fost inițiate de mine, am deschis și eu câteva, unele chiar cu tentă pozitivă (exemplu:
Ce ne unește), însă au fost închise.
- Ar trebui să aprob fără discernământ toate minciunile privitoare la confesiunea mea scrise pe aceste topice?
- Ar trebui să fac compromisuri, acceptând și puncte de vedere contrare Scripturii?
- Ar trebui să părăsesc acest forum scuturându-mi praful virtual de pe picioare?
Vă mulțumesc anticipat pentru sfaturi, știți că v-am apreciat totdeauna contribuția (aici și pe alte forumuri).