Citat:
În prealabil postat de leonte
1. Cand cel ce se roaga ar simti una dintre aceste, din care sa cunoasca ca el este sau nu inselat???
2. Iar pornirea cea din urma, ravna pentru mustrarea cuiva (popa sau nu) este din inselaciune sau de la Dumnezeu???
|
Ata timp cat nu ai o incredintare ferma ca te afli pe un teren solid, e clar ca e o mare greseala sa incepi sa mustri pe altii, mai ales preot fiind.
Din doua vorbe - o cearta, asta nu are cum sa fie de la Dumnezeu.
Daca ar fi fost muulta si fierbinte rugaciune INAINTE ca incidentul sa se petreaca, poate discutia ar fi decurs altfel, poate nici macar nu ar fi fost o discutie.
E clar ca ai ramas si dupa atata "aprindere duhovniceasca" cu gandul nu de a-ti cere iertare pentru supararea pricinuita, ci de a-l indrepta pe celalalt, fara a avea, pana la urma, certitudine ca te afli tu insuti in afara de orice inselare si mai ales in postura legitima de indreptator.
Lucrurile pot fi mai subtile decat simpla judecata "cine are dreptate".