Intrebari si nu numai

[leonte]

În prealabil postat de VladCat

...și anume când Duhul ne dă să ne vedem păcatele, când ne dă să le vedem cu adevărat, în esența lor metafizică, putem noi să fim și pustnici, stâlpnici sau zăvorâți că tot ca ultimele gunoaie o să ne simțim...așa să ne ajute Dumnezeu! :)

Ce sa fac sa dobandesc si eu aceasta ?

Păi ceea ce ne învață Duhul Sfânt prin părinții Bisericii

Uite aici:

Rafail Noica - despre pocainta (partea "A"): http://www.youtube.com/watch?v=y1Q36jy29wg

B: http://www.youtube.com/watch?v=fwpTw_RZ6r0

C: http://www.youtube.com/watch?v=Wa7jAHUz6c8

D: http://www.youtube.com/watch?v=As2Db8r48k4

În prealabil postat de leonte

Ce sa fac sa dobandesc si eu aceasta ?

Ehe..., frate... Daca ai pus intrebarea asta, cred ca deja ai inceput sa dobandesti!...
O intrebare spune deseori mai mult decat un raspuns.
Domnul sa te ocroteasca si sa te lumineze cu harul Lui!

[leonte]

Am un caz cu care ma confrunt si am nevoie de o povata.

Un frate ravnitor se intalneste cu un preot si dupa cateva cuvinte fiecare marturiseste despre celalalt ca fiind inselat. Fratele se intoarce la chilie si incepe a se ruga pentru acel parinte ca sa-l izbaveasca Dumnezeu de inselaciune, dar adauga in rugaciunea lui ca daca nu parintele ar fi cel inselat atunci sa-l lumineze Dumnezeu pe el (fratele rugator). Facand aceasta rugaciune mai multe zile la rand, fratele trece prin 3 stari, neamestecate una cu cealalta.

La inceput dobandeste lacrimi si plangere pret de cateva ceasuri si harul lui Dumnezeu ii cerceteaza inima, cu acea dantuire subtila pentru care omul ar da toate cele ce are, chiar si lumina ochilor numai sa nu inceteze acea mangaiere nevazuta.
Dupa o vreme acest chip de traire i se rastoarna in tristete, sau in vreun fel de lipsa sau de asuprire si nevoie, sau durere trupeasca sau altele.
Rugaciunea continua si tristetea se intoarce in bucurie pentru scurta vreme, apoi mintea primeste un gand si inima nu mai are stare si doreste cu orice chip sa se duca la popa si sa-i aduca la cunostinta prin ce este inselat(popa) si cum poate scapa.

Deci - lacrimi si har, tristete si asuprire, ravna si aprindere.

1. Cand cel ce se roaga ar simti una dintre aceste, din care sa cunoasca ca el este sau nu inselat???
2. Iar pornirea cea din urma, ravna pentru mustrarea cuiva (popa sau nu) este din inselaciune sau de la Dumnezeu???

înșelați suntem toți spune Ignatie Brancianinov. Iar Isaac Sirul spune că atunci când nu simți pocăință sau smerenie înseamnă că te adâncești în înșelare. Problema ridicată de tine e prea delicată și dificilă ca să îi găsești răspuns aci...Dumnezeu să te lumineze!
în ceea ce privește râvna pt mustrarea cuiva cred că depinde de situație...dacă respectivul simte iubire și durere pt preotul acela poate că nu e o râvnă din înșelare....dar dacă nu simte atunci probabil râvna e din înșelare....cam așa cred eu.

[leonte]

În prealabil postat de VladCat

înșelați suntem toți spune Ignatie Brancianinov. Iar Isaac Sirul spune că atunci când nu simți pocăință sau smerenie înseamnă că te adâncești în înșelare. Problema ridicată de tine e prea delicată și dificilă ca să îi găsești răspuns aci...Dumnezeu să te lumineze!
în ceea ce privește râvna pt mustrarea cuiva cred că depinde de situație...dacă respectivul simte iubire și durere pt preotul acela poate că nu e o râvnă din înșelare....dar dacă nu simte atunci probabil râvna e din înșelare....cam așa cred eu.

Scurt si clar, ca lumina zilei. Bogdaproste!!!

[Tomita]

Viata te impinge la asa o decizie.
Eu, de exemplu, de la anul nu mai imi permit financiar sa stau in Bucuresti.
Implinesc 9 ani de vechime si am salariu ca pt un an vechime. Si culmea nici anul acesta si nici la anul nu pot sa promovez. Conform legii trebuie sa ai 2 ani consecutivi anteriori (2010 si 2011) cu calificativ cel putin "bine".
Pentru ca s-au blocat posturile in administratie m-am suspendat intre noiemb 2010 si feb 2011, timp in care am predat la o scoala. Legislatia s-a modificat ulterior ...si nici la anul (cand trebuie sa am continuitate in 2011 si 2012) nu pot promova. E ca o gluma buna...mereu intervine ceva.
Alta optiune decat manastirea nu am daca nu reusesc sa ma intretin financiar.
A si sa nu-mi spuneti sa caut alt loc de munca ...am avut in 9 ani 8 locuri de munca...nici nu vreau sa mai aud de asa ceva.

[glykys]

În prealabil postat de Tomita

Viata te impinge la asa o decizie.
Eu, de exemplu, de la anul nu mai imi permit financiar sa stau in Bucuresti.
Implinesc 9 ani de vechime si am salariu ca pt un an vechime. Si culmea nici anul acesta si nici la anul nu pot sa promovez. Conform legii trebuie sa ai 2 ani consecutivi anteriori (2010 si 2011) cu calificativ cel putin "bine".
Pentru ca s-au blocat posturile in administratie m-am suspendat intre noiemb 2010 si feb 2011, timp in care am predat la o scoala. Legislatia s-a modificat ulterior ...si nici la anul (cand trebuie sa am continuitate in 2011 si 2012) nu pot promova. E ca o gluma buna...mereu intervine ceva.
Alta optiune decat manastirea nu am daca nu reusesc sa ma intretin financiar.
A si sa nu-mi spuneti sa caut alt loc de munca ...am avut in 9 ani 8 locuri de munca...nici nu vreau sa mai aud de asa ceva.

Bine, dar la manastire este indicat sa mergi dintr-o dragoste foarte mare fata de Dumnezeu, nu asa, ca un plan de rezerva, ca nu te poti descurca in lume... asa spun toti duhovnicii nostri. Un calugar bun ar fi putut fi si un tata bun si, invers, un tata bun ar fi putut fi si un calugar bun. La fel si pentru femei. Si eu sunt sigura ca par. Teofil, asa, in situatia lui, ar fi fost un bun tata de familie, pentru ca nu a venit in manastire din cauza ca era orb, ci a venit sa ii slujeasca Domnului, chiar asa orb cum era.

Asa este, e viata grea in Bucuresti. Bine, eu stau in casa cu ai mei, dar e crunt pentru cei din provincie, chiriile sunt foarte scumpe, plus facturile, si nu iti permiti sa stai toata viata la camin. Am colegi care de abia pot face fata cheltuielilor zilnice, in conditiile in care nu stau cu chirie si nici nu au rate. Si ma uit si la colegii mai mici, care acum termina facultatea, si au atatea iluzii fara mare acoperire... Sunt foarte multi care vor sa faca o facultate pe bune, cu speranta ca isi vor gasi un serviciu bun si ca vor fi respectati in societate, si nu cu gandul de a-si lucra talantii si de a-i sluji astfel lui Dumnezeu si oamenilor, intr-unul din miile de feluri pe care le ofera cunoasterea, fie si a unei nanometru din cele de pe pamantul acesta.
Nu stiu, eu mereu am iubit viata de familie, mereu mi-au placut bisericile, manastirile si calugarii, dar nu mi-am dorit niciodata sa merg la manastire. De abia ma descurc in lume, de multe ori sunt o incurca-lume. Sansa mea a fost ca mai mereu mi-a scos Domnul in cale oameni care sa ma ajute si sa ma indrume cand am avut nevoie. Cred ca as fi o catastrofa intr-o manastire :D.

Poate te mai gandesti, poate se mai schimba ceva... sa te ajute Domnul!

[tabitha]

În prealabil postat de glykys

Cred ca as fi o catastrofa intr-o manastire :D.

Nu fii așa sigură ! :) Prin extrapolarea celor de mai sus, ai fi o catastrofă și în căsătorie ?! să sperăm că nu, haha..

[Tomita]

Pai nu prea are ce sa se schimbe...de la an la an saracesc.
De la anul nu pot saraci mai mult fara sa fiu o povara pt ai mei. Deja tatal meu decat sa ma ajute financiar mi-a zis sa ma duc la manastire, ca si asa nu vreau familie...
Profesional nu am reusit ...degeaba ma gandesc...la anul trebuie sa trec la fapte si alta solutie nu vad.

Un calugar bun ar fi putut fi si un tata bun si, invers, un tata bun ar fi putut fi si un calugar bun. La fel si pentru femei.

Nu cred ca aceasta afirmatie este adevarata...fiecare isi face alegerile in functie de alegerile anterioare/experienta de viata pe care o are. Daca ai ales sa fii calugar nu mai merge sa fii si tata (nu doar cu numele). A spune ca "ar fi putut fi bun" pentru altceva inseamna sa contesti alegeri anterioare ale unei persoane/experienta de viata, inseamna ai contesta identitatea...e ca si cum ai spune merele puteau fi pere.
Fiecare are o chemare si un rol.

Multumesc pentru raspuns...