Citat:
În prealabil postat de Fani71
Stau de 23 de ani in alta tara decat Romania si ma simt cum nu se poate mai la mine acasa.
Ba chiar simt o iritare cand ma intreaba vreun roman 'ai mai fost pe acasa?' vrand sa zica: in Romania. Acasa mea este acolo unde stau, unde imi este familia (sotul, copiii - in cazul meu si parintii, in fine, ei sunt in Germania). A numi acasa locul din care te tragi nu mi se pare corect. Daca stai intr-un loc si consideri acasa alt loc, se cheama ca suferi de dezradacinare, traiesti intr-un dezechilibru afectiv continuu. Asta nu este bine, si ar trebui remediat - fie prin intoarcere, fie prin incercarea de a te adapta si de a nu trai in trecut.
Este posibil si sa te adaptezi la situatia asta, pastrandu-ti si radacinile (caci altfel nu as mai scrie aici).
Este posibi sa fii fericit si sa te implinesti si in alta tara. Ba poti chiar sa folosesti 'exilul' ca avantaj spiritual, ca stimulent, etc.
Un crestin are ca patrie Imparatia, pana la urma.
|
Pt mine este dureros sa citesc asa ceva!!!!
Dar nu este din cale afara de uluitor,stiu ca romanii nu au simtul patriotic foarte dezvoltat.
Plecatul are intotdeauna un simbol initiatic,fara indoiala ca parasind catunul familiar te poate ajuta sa experimentezi,sa cresti spiritual sau sa-ti imbogatesti cunostiintele si conexiuniile,insa...locul in care te-ai nascut ar trebui sa aiba o deosebita insemnatate pt oricare individ.
Nu vad cu ochi buni oamenii care nu-si pastreaza originile;parintii care nu-si invata copiii lb.materna ba mai mult,opresc vorbitul lb de origine in casa pt a creste copii perfect adaptati la noua lume.Ce copiii nu pot fi bilingvi,ca si in alte natii?
Este vorba despre complexele de emigranti ale parintilor.
Ideal ar fi sa-ti pastrezi traditiile,limba,radacinile fara a te dezbraca atat de usor de zestrea neamului de origine.
Pentru mine "acasa",are o stabilitate anume si se refera numai la locul in care m-am nascut,sau din care provin.Nu are de-a face cu adaptibilitatea;sunt perfect adaptata intr-o noua lume,totusi nimic,absolut nimic nu ma poate face sa-mi uit originile,sa-mi uit copilaria intr-un vechi cartier din Bucuresti sau sa ma faca sa nu le mai vorbesc americanilor despre traditiile din Romania,despre traiul nostru,obiceiuri,istorie.
Cred ca ar fi ceva in neregula,daca as pretinde ca America este"acasa"si as face tot posibilul sa par americanca de cand lumea...