Citat:
În prealabil postat de ovidiu b.
Exprimarea iubirii nu se face numai prin sex, iar cei care se limitează numai la asta nu știu ce înseamnă dragostea sufletească.
|
Cele două trebuie alternate. Oricum, cand treburile merg bine intre soti, relatiile conjugale vin sa pecetluiasca. Eu cred ca nimeni nu cauta in sine placerea sexuala, ea vine sa implineasca ceva. Problema este atunci cand aceasta placere este înfierată, deși, în inima ta, tu simți că aduce ceva deosebit în relația dintre tine și sot / soție. Să trăiești relațiile conjugale cu soțul / soția cu teama că păcătuiești ontologic, cu gândul că înainte de păcat, oamenii nu s-au împreunat așa cum se face azi (dar cum? ideea asta am citit-o chiar și în acest topic), cu gândul că plăcerea, în sine, este rea (am întrebat atunci: să nici nu mai mâncăm sau bem), astea sunt impedimente mentale și sufletești majore. Dacă stăm să ne gândim doar la conformația fizică a femeii și a bărbatului, atunci poate ne dăm seama de niște lucruri pe care Dumnezeu ni le-a dăruit, în înțelepciunea și bunătatea sa. Sau (mi se va spune), corpurile noastre erau altfel înainte de căderea în păcat? Din câte știu, Isus era destul de asemănător cu cei din vremea lui. Giulgiul din Torino aduce, în plus, acest argument.