[ioanna]

În prealabil postat de bogdan81

Ca o completare as mai adauga ca pentru Yannaras chiar si dogmele bisericii sunt forme ale blindajului psihologic. Cu alte cuvinte, parintii ar fi consfintit in sinoade dogmele de credinta lasate de Mantuitorul ca sa-si blindeze eul sau ca sa nu-l blindeze pe al nostru.
Cu astfel de exagerari eu nu pot fi de acord.

Mie nu mi s-a parut, din contra spunea ceva de genul ca dogmele n-au fost formulate de Sfintii Parinti in scopul impunerii unor principii ideologice obligatorii, la care sa aderi necritic, ci acestea trebuiau sa serveasca drept premisa pentru propriul rationament, cunoasterea rezultand din participarea la experienta liturgica si nu prin simpla intelegere a formularilor experientei bisericesti.

Codificarea formularilor experientei bisericesti este intreprisa prin hotararile Sinoadelor Ecumenice. Deja primul sinod ecumenic (325) redacteaza marturisirea credintei in scopul de a proteja exprimarea experientei de semnificante amagitoare sau cu o interpretare multipla. Insa pe atunci, confesiunea codificata functiona ca termen (limita-delimitare a experientei comune) si nu ca substitute a experientei. Confesiunea functiona ca simbol: punct de pornire, ce contribuia, coordona accesul personal la stradania comuna a Bisericii, fara ca punctul de pornire semnificant sa se autonomizeze in raport cu experienta semnificata.