Un popor care a ieșit în stradă și a răsturnat un regim ca apoi să-și omoare conducătorlul pentru ca după un număr de ani să regrete acele timpuri este demn de tot disprețul. Din fericire sunt puțini care regretă vechiul regim. Ce repede uităm!
Pentru cineva de vârsta mea a fi nostalgic, deși nu sunt, ar fi scuzabil dar, pentru tineri de 20-25 ani este scandalos. Habar nu aveți cum era atunci! Nenorocirea e că acei ce scriu istoria nu fac și educație tinerei generații pentru ca aceștia să nu mai braveze făcând apologia unui regim totalitar în care libertatea lipsea cu desăvârșire.
Incapabili de a merge înainte ne uităm cu părere de rău în urmă! Nu am nici lacrimi și nici ură. Am teamă!