Citat:
În prealabil postat de N.Priceputu
Din parabola asta se poate vedea că Dumnezeu nu mântuiește pentru faptele noastre, ci pentru că este bun (asta nu înseamnă că nu trebuie să lucrăm în via Sa, însă cu aceeași dragoste îi primește și pe cei veniți mai trâziu). În ce-i privește pe copiii avortați, nu putem decât să facem presupuneri; prefer să mă abțin.
Nu. Deloc. Din contră: e o provocare permanentă de a ne pune întrebări, de a gândi mai mult. Exemple de paradoxuri în creștinism: Dacă vrei să trăiești, trebuie să mori (păcatului, omului firesc); dacă vrei să fii mare trebuie să te faci mic (să te smerești, să slujești); dacă vrei să fii înțelept, trebuie să te faci nebun (pentru Hristos); vrei să fii fericit: iei crucea și-I urmezi lui Hristos ș.a.m.d.
|
Nu sunt sigur daca ceea ce spui tu e chiar ortodox ( nu faptele noastre mantuiesc, ci bunatatea lui Dumnezeu). Si daca nu faptele mantuiesc, atunci toti oamenii se mantuiesc, nu?
Exemplele pe care le-ai dat tu pot parea paradoxuri, dar doar daca nu le intelegem. Daca intelegem motivul si ratiunea lor, ele nu mai sunt paradoxuri.
- "Din contră: e o provocare permanentă de a ne pune întrebări, de a gândi mai mult."
Si ce facem cand intrebarile pe care le avem ne duc la raspunsuri care contravin unor dogme ale ortodoxiei? Trecem peste ratiune in favoarea dogmei?