Citat:
În prealabil postat de FlaviusM
Dupa parerea mea, ceea ce propuneti dvs. nu este realist, pentru ca nu faceti decat sa creati un cerc vicios din care nu prea se poate iesi. Din ceea ce spuneti rezulta ca religia nu poate fi inteleasa/traita corespunzator decat de o persoana care are "credinta" (in sens religios). Pentru mine, de exemplu, (si probabil pentru multi atei/agnostici) este in acest caz imposibila experimentarea religiei, dat fiind ca nu pot crede la comanda fara dovezi cat de cat concrete si obiective.
|
Nu sunt de acord cu asertiunea dvs. pentru ca nu o consider pertinenta in acest context.
Repet: credina nu are un sens peiorativ de acceptare apriorica a unor afirmatii fara nici o posibilitate de verificare, validare ulterioara a acelor afrimatii. Ci credinta are sensul de incredintare (incredere) pentru un scop precis: cunoastere, cognitie, certitudine... nu te poti bucura de gustul mierii daca nu esti dispus sa o gusti. Nu te poti bucura de o plimbare cu avionul daca nu esti dispus sa te incredintezi pilotului... nu te poti bucura de o plimbare cu masina daca nu esti dispus sa inveti sa o conduci.
Credinta crestina si scopul ei: cunostera lui Hristos Iisus, este ca mersul pe bicicleta... unii invata mai repede, altii mai greu... si ca ora de matematica, unii rezolva problema si afla rezultatul in 5 min, altii in 15 min, altii in 45 min.
Spre exemplu, prin analogie cu stiinta:
Poate cineva intelege stiinta daca nu o studiaza adecvat (respectand metoda stiintifica)? Mai concret... poate cineva intelege fizica, chimia, biologia, medicina... genetica fara experimente practice? Sunt de parere ca raspunul adecvat este negativ.
Intocmai este si in domeniul metafizic, insa gnoseologia este fundamental diferita de epistemologie. Metoda stiintifica este pertinenta doar pentru epistemologie, vederea duhovniceasca fiind echivalentul pentru gnoseologie, intrucat obiectele fizice sunt perepute senzorial intelectual, iar obiectele metafizice, duhovnicesti sunt percepute extrasenzorial intelectual duhovniceste. Cele doua moduri de cognitie sunt fundamental diferinte, precum si obiectele supuse perceptiei.