Citat:
În prealabil postat de MihaiG
Cunosc întreaga argumentația cu libertatea de alegere, numai că o consider un gigantic sofism; nimeni, în deplinătatea facultăților mentale, nu ar alege chinul veșnic.
Iar învățătura Bisericii este neechivocă, Iadul este pedeapsă, penalitate. Nimeni nu alege să fie pedepsit.
|
Oare toti infractorii sunt scrantiti la cap ? Care om cu minim uz al ratiunii ar alege inchisoarea in locul libertatii ? Si atunci, cum se face ca puscariile sunt pline ?
Cauzele cele mai frecvente pentru care pacatosii aleg in mod liber pacatul sunt urmatoarele trei:
Mai intai, necredinta. Oamenii, cu deosebire cei din clasa conducatoare, au inventat un zeu care rasplateste binele si pedepseste raul. Au facut asta in scopul ordinii publice si au raspandit acest opium pentru popor ca sa poata fi multimile mai usor manipulate. Nu voi fi pedepsit fiindca NU ARE CINE sa ma pedepseasca.
Mai apoi, indoiala. E un motiv frecvent pentru care credinciosii ajung sa pacatuiasca. Adam si Eva nu erau necredinciosi. Statusera de vorba cu Dumnezeu fata catre fata. Cum procedeaza Sarsaila ? Nu la spune "Dumnezeu e iluzie", tactica perdanta in cazul lor. Ci strecoara o intrebare: "A spus Dumnezeu sa nu mancati din fructele aceste ?" O fi spus chiar asa, sau vi s-a parut numai ? O fi spus Dumnezeu sa nu ajungem la fornicatie cu logodnica ? A spus Dumnezeu ca nevenirea la Sf Missa in zi de obligatie, afara de binecuvantate pricini, este pacat de moarte ?
Dar vedem ca, initial, primii nostri parinti rezista. "Da, da, a spus Dumnezeu toate acestea. A spus ca in ziua in care vom manca din fructele acestui pom vom muri". Gentil cum il stim, Sarsaila ii linisteste. A spus ca or sa moara, dar in realitate nu se va intampla un asemenea lucru. "Nu, nu veti muri !". Ce idee, cum ar putea Dumnezeu sa-i omoare fiindca au mancat dintr-un fruct ? A spus numai asa, ca sa nu afle prea multe si sa le fie bine. Dumnezeu a dat o interdictie ca sa-i mentina in ignoranta.
In forma cea mai extrema, din pacate atat de raspandita azi, acest al doilea mecanism psihic al optiunii pentru pacat ajunge sa duca la pierderea sensului pacatului. La hipotrofia organului moral, sadit de Dumnezeu in om. Eu nu mai aleg pacatul in urma unei deliberari daca o fi bine sau rau, ci nu mai deliberez de loc.
In sfarsit, un al treilea mecanism se aseamana mult cu cel gasit, uneori, la infractori. Eu cred in existenta unui judecator, deliberez si realizez ca acest lucru e rau. Dar o fac fiindca recompensa vine imediat, pe cand eventuala pedeapsa vine la sfarsitul vietii mele, adica peste 100 de ani. Vad eu dupa, am sa ma spovedesc si ma impac eu cu judecatorul, se spune ca e de treaba. Ii dau mita: fac o danie. Il influentez cumva, ma pun bine cu sfintii. Important e sa fiu acuma "cu sacii in caruta".
Cam acestea trei sunt motivele pentru care toti infractorii fac infractiuni.
1) Gandirea de tip "legile e pentru prosti". Ca si religia. Iar eu, se stie, sunt baiat destept.
2) Doar n-o sa fac ani de bulau fiindca am sterpelit portofelul boierului din tramvai, din fata mea. Mie imi plang copilasii de foame, e absolut normal sa-l manglesc. Si-asa n-am gasit in el decat bani de-o vodca.
3) Iau portofelul acuma ca arde acuma sa am niscai bistari. Oi vedea eu dupa aia cum o rezolv. Jur ca e ultima data. Dupa aia, ma fac baiat cuminte.