Curatia trupeasca pana la nunta

[MihaiG]

În prealabil postat de nutucutu

Eu cred ca nici un crestin normal nu da verdicte despre unde merge sufletul unui om pentru ca orice crestin stie ca Unul e Judecatorul.

Vă mulţumesc pentru mesaj, DAR:

Nu e vorba despre ce spune sau nu un creştin normal, este vorba despre ce spune Biserica, în catehism: există păcate de moarte, de exemplu să nu mergi la Liturghie, pentru care merităm pedeapsa veşnică.

Eu cu asta nu mai pot să fiu de acord. Nu vreau să mă dau mai sfânt decât sunt, şi nici pe cei din familia mea, dar nu pot să admit ideea că cineva merită pedeapsa veşnică.

Cunosc întreaga argumentaţia cu libertatea de alegere, numai că o consider un gigantic sofism; nimeni, în deplinătatea facultăţilor mentale, nu ar alege chinul veşnic.

Iar învăţătura Bisericii este neechivocă, Iadul este pedeapsă, penalitate. Nimeni nu alege să fie pedepsit.

[Eugen7]

În prealabil postat de MihaiG

nimeni, în deplinătatea facultăţilor mentale, nu ar alege chinul veşnic.

Iar învăţătura Bisericii este neechivocă, Iadul este pedeapsă, penalitate. Nimeni nu alege să fie pedepsit.

Iadul nu este pedeapsa in sens de penalitate (juridica - morala) ci in sens ontologic de alegere existentiala evident eronata.

Spre exemplu unul alege sa devina alcoolic sau desfranat sau dependent de droguri etc.... mai mult sau mai putin voluntar, si in acest sens el a ales iad-ul si nu in sens juridic punitiv, ci in asa cum spuneam in sensul unei existente in starea de iad (lipsita de conlucrearea fireasca cu harul Duhului Sfant: viata, iubirea, libertatea, "vederea"...)

Iar in ceea ce priveste "deplinatatea facultatilor mentale" si alegerea libera, Hristos Iisus spune clar in parabola bogantului nemilostiv si a saracului Lazar: au Biserica "ii au pe Moise si pe prooroci, daca de acestia nu asculta si nu nu cred nici de se va scula cineva din morti nu vom crede".

Doamne ajuta.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de MihaiG

Cunosc întreaga argumentaţia cu libertatea de alegere, numai că o consider un gigantic sofism; nimeni, în deplinătatea facultăţilor mentale, nu ar alege chinul veşnic.

Iar învăţătura Bisericii este neechivocă, Iadul este pedeapsă, penalitate. Nimeni nu alege să fie pedepsit.

Oare toti infractorii sunt scrantiti la cap ? Care om cu minim uz al ratiunii ar alege inchisoarea in locul libertatii ? Si atunci, cum se face ca puscariile sunt pline ?

Cauzele cele mai frecvente pentru care pacatosii aleg in mod liber pacatul sunt urmatoarele trei:

Mai intai, necredinta. Oamenii, cu deosebire cei din clasa conducatoare, au inventat un zeu care rasplateste binele si pedepseste raul. Au facut asta in scopul ordinii publice si au raspandit acest opium pentru popor ca sa poata fi multimile mai usor manipulate. Nu voi fi pedepsit fiindca NU ARE CINE sa ma pedepseasca.

Mai apoi, indoiala. E un motiv frecvent pentru care credinciosii ajung sa pacatuiasca. Adam si Eva nu erau necredinciosi. Statusera de vorba cu Dumnezeu fata catre fata. Cum procedeaza Sarsaila ? Nu la spune "Dumnezeu e iluzie", tactica perdanta in cazul lor. Ci strecoara o intrebare: "A spus Dumnezeu sa nu mancati din fructele aceste ?" O fi spus chiar asa, sau vi s-a parut numai ? O fi spus Dumnezeu sa nu ajungem la fornicatie cu logodnica ? A spus Dumnezeu ca nevenirea la Sf Missa in zi de obligatie, afara de binecuvantate pricini, este pacat de moarte ?

Dar vedem ca, initial, primii nostri parinti rezista. "Da, da, a spus Dumnezeu toate acestea. A spus ca in ziua in care vom manca din fructele acestui pom vom muri". Gentil cum il stim, Sarsaila ii linisteste. A spus ca or sa moara, dar in realitate nu se va intampla un asemenea lucru. "Nu, nu veti muri !". Ce idee, cum ar putea Dumnezeu sa-i omoare fiindca au mancat dintr-un fruct ? A spus numai asa, ca sa nu afle prea multe si sa le fie bine. Dumnezeu a dat o interdictie ca sa-i mentina in ignoranta.

In forma cea mai extrema, din pacate atat de raspandita azi, acest al doilea mecanism psihic al optiunii pentru pacat ajunge sa duca la pierderea sensului pacatului. La hipotrofia organului moral, sadit de Dumnezeu in om. Eu nu mai aleg pacatul in urma unei deliberari daca o fi bine sau rau, ci nu mai deliberez de loc.

In sfarsit, un al treilea mecanism se aseamana mult cu cel gasit, uneori, la infractori. Eu cred in existenta unui judecator, deliberez si realizez ca acest lucru e rau. Dar o fac fiindca recompensa vine imediat, pe cand eventuala pedeapsa vine la sfarsitul vietii mele, adica peste 100 de ani. Vad eu dupa, am sa ma spovedesc si ma impac eu cu judecatorul, se spune ca e de treaba. Ii dau mita: fac o danie. Il influentez cumva, ma pun bine cu sfintii. Important e sa fiu acuma "cu sacii in caruta".

Cam acestea trei sunt motivele pentru care toti infractorii fac infractiuni.
1) Gandirea de tip "legile e pentru prosti". Ca si religia. Iar eu, se stie, sunt baiat destept.
2) Doar n-o sa fac ani de bulau fiindca am sterpelit portofelul boierului din tramvai, din fata mea. Mie imi plang copilasii de foame, e absolut normal sa-l manglesc. Si-asa n-am gasit in el decat bani de-o vodca.
3) Iau portofelul acuma ca arde acuma sa am niscai bistari. Oi vedea eu dupa aia cum o rezolv. Jur ca e ultima data. Dupa aia, ma fac baiat cuminte.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de MihaiG

Nimeni nu alege să fie pedepsit.

Ba da. Cei care cred ca asta merita, asa aleg.
Alegerea scapa adeseori vointei, ascultind de comandamente mult mai puternice si mai adinci din om.
In consiliere intalnim des oameni (de nu cumva cam toti sunt asa) care spun, de fapt, acelasi refren mai mult sau mai putin explicit: nu asta am vrut, insa asta am ales.
S-a scris mult despre neputinta vointei de a se sutrage unor scenarii complexe care poarta pe om in alegeri tragice.
In fine, ar fi multe de spus... Toata psihologia ultimului secol este burdusita cu marturii si incercari de descriere, explicatie si vindecare in legatura cu acest curios amanunt al firii omului: una vreau, alta aleg. Sau datul cu stangu-n dreptu....

Curatia trupeasca pana la nunta mielului, da este obligatorie, dar eu cred ca si dupa ... in Imparatia Cerurilor.

Primit pe mail:

,,Telegonia caută să demonstreze că păstrarea virginităţii până la căsătorie, nu e doar un principiu moral, ci şi genetic. Informaţiile genetice dezordonate, introduse în viitoarea mamă odată cu sperma străină, mai devreme sau mai târziu determină degradarea zestrei genetice a fătului, care se naşte cu o mulţime de afecțiuni. Aceasta este cauza pentru care in ziua de astăzi copiii nu mai sunt la fel de sănătosi ca în trecut. Femeile întrețin foarte multe relații sexuale cu parteneri diferiți până să nască copii, iar informațiile genetice pozitive, dar si negative, rămân în interiorul mamei, influențând dezvoltarea fătului si, implicit, al copilului.

Primul partener din viata unei femei este tatal genetic al copiilor sai Telegonia este o teorie, demonstrată cu ajutorul geneticii, care susţine că primul partener sexual din viaţa unei femei este tatăl genetic al copiilor sai. De aici reiese ideea că, indiferent de bărbatul cu care o femeie face copii,fiecare partener sexual contribuie la dezvoltarea structurii ADN-ului copiilor săi.

Lăsând la o parte dramele în care femeile sunt părăsite de soţi pentru că odraslele nu seamănă cu ei, chiar dacă ele nu au întreţinut relaţii sexuale in timpul casatoriei cu alti barbati, telegonia are dovezi certe, expuse de biologul şi filosoful francez Felix Le Dantec. Exemplul cel mai concludent este atunci când s-a încercat împerecherea unei iepe pursânge cu un mascul de zebra.

Bineînţeles că nu a rezultat nimic, pentru că genomurile celor două specii sunt incompatibile, dar, mai târziu, când aceeaşi iapă a fost împerecheată cu un cal, spre surprinderea tuturor, mânjii au ieşit vărgaţi! Această întâmplare a fost punctul de pornire al teoriei telegoniei. Cromozomii au capacitatea de a memora informaţie nu doar pe cale materială, ci şi pe cale ondulatorie, prin undele emise de molecule şi de atomi. Cercetările au arătat că într-o iapă în care au ajuns spermatozoizii unei zebre, au rămas o vreme acolo, apoi s-au ventilat.

Rămaşi sub formă de corpusculi ondulatorii, de unde, de informaţii care rămân în memoria celulelor, aceştia ies la iveală mai târziu. În mod identic stau lucrurile şi în genetică umană. Un alt caz aparent straniu a fost explicat de geneticienii care au asistat la venirea pe lume a unui copil negru rezultat dintr-un cuplu de albi. Pentru că primul iubit al mamei fusese de culoare, informaţia genetică rămasă intactă a influenţat structura genetică al copilului, chiar dacă acesta a fost conceput cu un alb.

Telegonia este o realitate, chiar dacă ne place sau nu, iar corpul uman se supune unor legi stricte din punct de vedere genetic. Biologii moderni găsesc o posibilă explicaţie a fenomenului telegoniei prin “allele”, o secvenţă reprezentată de poziţia ocupată de un număr din codul ADN în cromozom. Aceste secvenţe de ADN alcătuiesc codul unei gene, iar un set de “allele” dau genotipul individual. Mai explicit şi mai pe scurt, primul bărbat din viaţa unei femei poate avea nişte secvenţe dominante care să se “lipească” de secvenţe din cromozomii femeii, producând un efect mai târziu.

“Al lele”, cum se pronunţă conform dicţionarului Encarta, posibil de origine protolatina, seamănă al naibii de mult cu vorba românească străveche “al lelei”, când este vorba despre un copil cu tata incert. În concluzie, telegonia caută să demonstreze că păstrarea virginităţii până la căsătorie, nu e doar un principiu moral, ci şi genetic. Informaţiile genetice dezordonate, introduse în viitoarea mamă odată cu sperma străină, mai devreme sau mai târziu determină degradarea zestrei genetice a fătului, care se naşte cu o mulţime de afecțiuni. Aceasta este cauza pentru care in ziua de astăzi copiii nu mai sunt la fel de sănătosi ca în trecut.

Femeile întrețin foarte multe relații sexuale cu parteneri diferiți până să nască copii, iar informațiile genetice pozitive, dar si negative, rămân în interiorul mamei, influențând dezvoltarea fătului si, implicit, al copilului."