Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
Intre fericirea de pe pamant si fericirea din Rai este nu numai o deosebire de grad (de "intensitate a fericirii") ca sa zic asa, ci o deosebire de natura: fericirea de pe pamant este o fericire naturala, pe cand fericirea din rai este o fericire supranaturala. Sau, cum s-a mai spus, o "fericire infuza". Atunci cand spiritul nostru se va impartasi din "pleroma" divina, nu va mai fi loc de nicio suferinta. Nu vom suferi la cunosterea suferintei celor din iad mai mult decat sufera Dumnezeu cu care vom fi in partasie.
Mai mult, fiindca intrebarea dv vizeaza realitatea de dupa Judecata de Apoi: daca pana atunci vor persista anumite intrebari, dubii si nelamuriri, atunci "toate vor fi date in vileag". Vom intelege altfel lucrurile pe care acuma le dibuim anevoie, "in ghicitura". Nu numai viata noastra, ci viata tuturor pe care i-am cunoscut si ne-au fost dragi se va desfasura ca un covor desfasurat in fata noastra. Si Il vom lauda pe Domnul, vom lauda bunatatea Lui. Dreptatea Lui. Intelepciunea Lui.
|
Cred ca ai dreptate. Numai ca eu nu as fi explicat asa complicat.
Pentru MihaiG:
Parerea mea este ca atunci cand esti cuprins de iubirea lui Dumnezeu (fiind in Rai) nu mai judeci deciziile (X sau Y este in Iad), in nici un caz nu ridici dragostea de aproape mai presus de dragostea de Dumnezeu.
Este ca atunci cand esti indragostit...iti zice celalalt ca afara este luna desi este soare, zambesti, vezi soarele dar ca sa nu il superi zici ca este luna. Daca pentru un neadevar nu ne suparam cand iubim, cand cunoastem Adevarul si este de contestat, nu poti decat sa zambesti din toata inima si sa iubesti si mai mult...
Nu noi suntem mai buni ca Dumnezeu...stie El ce face.
Si rau faci ca nu crezi in Iad...nu ti s-a intamplat sa simti ca esti "ajutat" sa iei o decizie buna? De ce sa fii ajutat? Daca nu exista Iad...nu ar avea sens.