View Single Post
  #8  
Vechi 16.12.2012, 15:24:11
Lavrentiu's Avatar
Lavrentiu Lavrentiu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.09.2005
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 790
Implicit

Citat:
În prealabil postat de catalin2 Vezi mesajul
In Biserica Ortodoxa infailibilitatea exista doar in partea divina, nu si in cea umana a Bisericii. E o diferenta fata de catolici, care au infailibilitatea papala si infailibilitatea sinodului (cand este aprobat de Papa). Asadar in ortodoxie nici macar sinoadele nu sunt infailibile, decat in masura in care hotararile lor sunt conforme cu invatatura care e infailibila. Astfel, putem avea cazul unor sinoade care apoi sa fie declarate talharesti, daca hotararile lor au fost in contradictie cu adevarul revelat. In cazul catolicilor nu se poate intampla asta, daca Papa a aprobat hotararile lor, pentru ca au intrat deja in cazul infailibilitatii. De aceea s-a pus problema la catolici cu sinodul 879-880, unul din cele mai mari din primul mileniu.
In privinta exemplului dat de tine, conteaza cum e cineva cand moare, nu neaparat daca a fost sfant de la 2 ani. Protestantii cred ca sunt ca sfintii, noi credem ca facem pacate in fiecare minut, chiar daca nu le constientizam pe toate. Exemplul clasic e talharul de pe cruce, doar o marturisire a adevarului in ultimele clipe si a ajuns in Rai, facand fapte nu tocmai bune pana atunci. Dar si aici e o deosebire, pentru ca talharul de langa nu a facut asta. Tot de la Domnul i-a venit luminarea sa vada adevarul, probabil din cauza inimii lui, desi in exterior facea fapte rele. De aceea nu e bine sa judecam pe cineva dupa faptele exterioare, pentru ca nu stim ce e in inima lui. De exemplu cineva poate sa spuna ca e pacatos, dar aceasta poate sa fie de la falsa smerenie, avand de fapt o mandrie. Sau poate sa para mandru, dar poate sa fie mai retras pentru ca e timid.
In al doilea rand in cazul unei erezii conteaza si impotrivirea cand este aratat adevarul. Cineva poate sa creada ceva gresit pentru ca nu a aflat de la nimeni care e adevarul. Au fost si sfinti care au mai crezut ceva gresit. Dar cei carora li s-a aratat adevarul si au sustinut tot greseala lor au fost considerati eretici. Importanta e aceasta impotrivire la adevar, cineva poate sa stie numai gresit lucrurile, dar avand smerenie, cand afla un adevar nu se impotriveste ca el stie mai bine, intelege imediat care e adevarul si il accepta. Cred ca pacatul principal al celor ce au sustinut o erezie a fost mandria, nu au putut sa recunoasca faptul ca s-au inselat.
Important e sa fie in Biserica, chiar daca stie ceva gresit, din nestiinta (nu ca s-a gandit el mai bine cum e), beneficiaza de Sfintele Taine, care nu mai sunt la despartirea de Biserica.
Intr-adevar, ai explicat foarte bine si iti multumesc pentru raspuns.

N-as mai avea de facut decat o mentiune: in general, in vremurile cand Ortodoxia a fost prigonita, drepcredinciosii au fost prigoniti iar cei care au avut smerenie au mers de obicei dupa ei, in prigoana. De exemplu prigoana iconoclasta si de asemenea perioada Sfantului Grigorie Palama. Sau cand a fost prigonit Sfantul Ioan Gura de Aur - si crestinii s-au ridicat pentru el inaintea imparatului, iar acesta l-a rechemat din exil.

Cred, ca si Catalin, ca sufletul smerit in care se salasluieste Duhul Sfant are presimtirea adevarului si nu poate trai in minciuna, dar acestea sunt taine pe care numai Dumnezeu le poate deslusi si mintea mea, recunosc, este depasita.
Reply With Quote