Cuvântul
de Daniel Turcea
Adevărul s-a revelat în cuvinte
și în tăceri,
în minuni și-n legi de minuni,
în metafore și-n numere,
dar mai ales în taine.
și iată, la plinirea răutății veacurilor,
în trup omenesc,
unindu-ne cu El.
Dar ce-a a fost înainte de El și-a continuat
fără El, poartă stigmatul sterp al
lipsei de har, al apostaziei,
nu prin inițiere se lasă descoperit
Adevărul, El nu este un secret,
ci însăși desăvârșirea,
cea care arde vasele literelor
și-ar face grămăjoară de cenusă,
gândul cel orgolios.
El, Adevărul, Se descoperă
pe cât îi este cu putință celui
ce-L caută, ce-L dorește,
ce-L iubește, ce-L crede,
ce traăește în El,
Se descoperă prin
traire...
celor cu inima curată,
blânzilor și smeriților lumii,
celor ce pot iubi,
Desăvârșirea,
Izvorul,
Iubind astfel pe fiecare om,
fratele lui.
Ascet este cel ce nu
urăste nici un om, chiar când
acesta îi dorește moartea.
Cel ce-i iubește pe toți,
iată suprema asceză.
El a pătruns esența lumii
văzute și nevăzute,
acela nu mai poate muri.
Dar nu există luptă cu sine
și cu aparențele lumii,
cu trupul și cu spiritul,
ca intregul cosmos, ca această
acesză a dragostei
umile, desăvârșite...
cel ce o trăiește până la
sfârșit, până în prima zi
a veșniciei, a începutului
trăirii, urcării, progresului
veșnic în Adevăr,
este un stâlp al lumii,
a regenerat lumea,
acea lume ce place lui
Dumnezeu,
lumină și dragoste...
iată de ce inițiații,
știutorii de secrete ale lumii,
magicieni - amici ai întunericului-
descoperitori de numere
de formule, de puteri,
alchimiști ai cuvintelor
- și numai atât -
nu au cum, netrăind,
nefiind fii ai Adevărului, să-l
cunoască.
Simpla enunțare a unei
taine nu este taină,
dar cel ce o cunoaște și
o trăiește, cel
ce i-a gustat răcoarea,
flacără numind-o, însăși
cuvintele cu care-o face
alcătuiesc acea taină.
Fără Har, nimeni
nu poate trăi în adevăr.
|