Citat:
În prealabil postat de cristina2012
Cand infiezi un copil il vezi ca e normal sau are vreun handicap si care anume, este testat si chiar il poti testa suplimentar, pana cand se incheie adoptia inca mai poti observa defecte, mai poti renunta. Cand e copilul conceput de tine, ce s-a prins, aia ai, plus riscurile unor boli sau accidente survenite de-a lungul sarcinii, plus riscul obstetrical la nastere. Nu degeaba exista si se inventeaza tot mai multe testari prenatale iar clinicile isi ingorasa conturile...
Ideea e ca a avea un copil, sange din sangele tau sau de orice sange strain o fi, tot implica riscuri si dupa contabilitatea mea personala riscurile sunt mai mari la propriul tau copil.
copil adoptat:
risc: gene necunoscute + obiceiuri nesanatoase in sarcina ale mamei naturale
avantaj: poti alege si testa inainte de decizie
copil natural:
risc: gene necunoscute in familie
anomalii genetice aparute in momentul fecundarii
boli si si accidente in sarcina
traumatisme obstetricale la nastere
avantaj: parinti sanatosi + comportament responsabil in timpul sarcinii
|
Cristina, nu stiu cum este la adoptiile in tara, dar aici este regula ca nu-ti arata decat poza copilului, nu poti verifica nimic. Daca vrei copilul (dupa poza), atunci se fac formele mai departe si poti merge sa-l vezi. Daca nu-l vrei, cred ca nici nu-ti da altul, depinde de institutia prin care derulezi adoptia. In plus in afara nu dau decat copii refuzati de cei din tara (mai in varsta, sau bolnavi, sau cu handicapuri etc.).
La cele ce ai listat tu, eu mai am ceva de adaugat:
Este si problema sufleteasca (sangele apa nu se face). Pe copilul nascut de tine, asa cum este sau nu este tot il iubesti prin instinctul matern.
Un copil strain...trebuie sa-ti formezi acest instinct, sa te obisnuiesti cu ideea in timp si sa-l accepti asa cum este.
Este cumva ca si la casatorie: poate fi dragoste la prima vedere, sau dragoste care se formeaza in timp.