Citat:
În prealabil postat de ioanna
Conform conceptiei catolice, jocul de noroc, ruleta, zarurile, pokerul nu-s pacate intrinseci, deci poti juca pentru fun si castiga bani atata timp cat nu devii impatimit si banii pe care-i pierzi sunt ai tai, nu ai altora. Desigur, granita dintre hobby si viciu ramane la latitudinea fiecaruia.
|
Tocmai că această graniță nu rămâne la latitudinea fiecăruia, ci este datoria fiecăruia, eventual cu consultarea preotului confesor, să realizeze când și cum se poate trece de la hobby la viciu și/sau păcat. Idem cu privire la băutură, film, muzică, etc.
De exemplu: este evident păcat să pariem la sporturi care implică rănirea, uciderea sau mutilarea unei ființe vii (cum ar fi luptele de câini).
Este păcat, sau cel puțin participare la păcatul altuia (a se vedea celălalt thread) să joci poker în așa manieră încât partenerul să fie tentat să mizeze mai mult decât își poate permite, dacă realizezi acest lucru. Cu alte cuvinte: este ok jocul atâta timp cât nu încurajezi, jucând, pe altul pentru care jocul a devenit o problemă, un viciu. Dacă joci cu prietenii, pe sume "de buzunar", știind că niciunul nu este cartofor pătimaș și că jokul reprezintă o modalitate de relaxare, nu este păcat.
Ca să fie și mai clar, să facem o paralelă cu un domeniu mult mai inofensiv: sportul. Este păcat să joci ping-pong ? Nu este.
Este păcat să joci ping-pong în loc să mergi la Sfânta Liturghie ? Este.
Este păcat să-l chemi, lunea după-amiaza, pe vecinul la un meci de ping-pong, știind că pentru a veni, acesta își va neglija îndatoririle familiale ? Este.
Pe de altă parte, e evident că-i mult mai lesne să eviți toată complicația asta catolică, cu obligația de a avea discernământ, de a judeca concret, raportat la fiecare caz, și să spui oblu: e păcat oricând și oricum, punct. Situația de care îmi amintește acest gen de atitudine este legea Volstead, din America interbelică.