În prealabil postat de sophia

Stirile mentionate aici nu tin (numai) de credinta.
Cauzele sunt foarte complexe.
Nu le stiu intru totul.
In mare parte se vorbeste despre avort, familie, tulburari sexuale.
Nu se dau cauze si nici solutii.
Vorbim, scriem, aratam cu degetul (toti, in general), dar nu schimbam nimic.

Si problema este ca lucrurile se agraveaza, escaleaza. Unii ies pe strazi impotriva (de ex. casatorie intre homosexuali), altii pro. Si va iesi pana la urma cu revolutii.
Poate or avea rezultat bun. Dar nu se stie sigur.

Nici unii nici altii nu vin cu solutii.

O cauza o vad in medici si stiinta: de ce nu explica, de ce nu arata cauzele, de ce nu vin cu solutii, tratamente.

M-a socat cazul cu fata/baiatul acela de 17 ani care nici nu mai stie ce vrea sa fie. In astfel de cazuri medicii au gasit solutia sa pompeze cu hormoni si sa opereze. Dar sufletul? Cu ala ce facem?
Si cate efecte negative? Si de ce nu ajutam tinerii sa fie fericiti asa cum i-a facut natura.
Si ce se intampla in timpul sarcinii de ajung copiii in astfel de situatii?

In ceea ce priveste ultimul articol, cu credinta:

Cred cu tarie ca este prea putina cateheza si consultanta din partea bisericii.

Pentru mine statistica aceea spune ca exista o deruta in oameni.
Ei cred (si vor sa creada) in Dumnezeu si cei din Imparatia Sa, ca forta, ca spirit. Credinta este importanta pentru ei.
Insa ei nu pot sa vada legatura intre Dumnezeu si om. Concret.
Le lipseste o conexiune, pe care oamenii de acum 2000 ani o aveau.

Deasemenea credinta in sine este pusa in pericol de biserica. Si asa cum spune Mihnea, acest lucru se intampla si in alte confesiuni sau religii.
Pentru ca exista mai intai greselile institutiei umane a biserici (preoti, ierarhi etc.), pentru ca ea se distanteaza tot mai mult de oameni, in loc sa se apropie. In speta nu gaseste solutii concrete la probleme. Doar arata cu degetul: asta nu e voie, asta nu e crestin.

Biserica din Cer e buna, cea de pe pamant nu mai are pentru multi credibilitate. Organizare, bani, reguli, prezenta umana. Astea sunt problemele.

Si mai ales lipseste comunicarea.
Nu exista un cadru, persoane.
Preotii nu au timp si nu au ca prioritate decat slujbele. Predica o ascultam, ne ducem la biserica, ne rugam.
Dar multi dintre noi avem intrebari, nelamuriri, nevoie de "meditatii" si de ajutor concret.
Cand, unde, cum sa-l abordam pe preot?
Sa fi existat ore de catehism, de consultanta, ajutoare de preoti.
Un preot intr-o parohie, sau si mai rau. Nu este suficient.
La spovedanie nu poti sa pui intrebari, la predica nu. Trebuie un cadru special atunci.
Unii preoti, putini, ofera acest cadru. Te duci, ii gasesti in biserica, sau in casuta lor din spatele bisericii si
vorbesti cu ei. Asa era parintele Galeriu, Dumnezeu sa-l odihneasca cu sfintii.

Si ca sa vin cu ceva pozitiv:
La Sf. Liturghie de pe 1 ianuarie si mai apoi si pe 7 ianuarie, preotul a spus o rugaciune mare si frumoasa in altar. Numai atunci. In liniste (fara cantat) am ascultat toti si ne-am rugat in gand cu preotul. Uite asa ar fi bine sa fie la fiecare slujba, sa ne si rugam in liniste.
Se mai face de Rusalii (preotul si el in genunchi).
De ce doar de trei ori in an? E prea putin.
Sa ne rugam cu totii in lacrimi, in genunchi. Fara cantat, fara alte lucruri.
Sa ne rugam la Dumnezeu pentru ceea ce avem nevoie, mai ales sanatate.

Si acatistele sunt minunate. Dar vecerniile au cam disparut si ele.
Numai asa, prin rugaciuni putem sa simtim credinta si sa fim cu Dumnezeu.

Probabil ca multi vad lucrurile asa ca mine. Fiindca multi spun ca nu se duc la biserica, dar ei cred in Dumnezeu si se roaga. Inseamna ca sunt nemultumiti de comunicarea cu Dumnezeu in biserica, ceva le lipseste.

Si multi sunt speriati de interdictii si nu vad si o parte pozitiva, un sprijin in probleme, solutii.
Biserica nu trebuie sa fie un bau-bau, ci un ajutor concret, sa fie alaturi de oameni. Oamenii au frica.