În prealabil postat de cezar_ioan
Fiind iremediabil distrat, la inceperea scolii am uitat ca sunt prof de psi si am intrebat pe elevi, bagindu-ma ca musca-n lapte (peste limba romana si peste religie):
1) Ce ati citit in vacanta (afara de sms-uri, subtitrari si numarul de E-uri de pe ambalaje...)?
2) Pus-a mana careva pe vreo carte de/despre suflet?
Permiteti sa nu insir ce-am auzit... Poate banuiti ca raspunsul cel mai frecvent a fost "nimic"...
Arareori cate un "Ion", "Ultima noapte de dragoste...", "Maitreyi"....
Bun si-asa!
Cand nu mai speram nimic, la o clasa oarecare, un baiat slabanog si cu mutra de smecher, care ma irita adesea prin interventiile lui agasante, a spus simplu:
- Nu am citit nimic. Eu doar am ... recitit....
- ....?
- Am recitit o carte draga. In general caut sa recitesc si sa tot recitesc ceea ce mi-a mers candva la inima.
- ....?
- Cred ca, aidoma multor altor lucruri folositoare, cartile bune nu se citesc.
- ...???
- Cartile bune se recitesc! Iar asta e cu totul altceva decat a le citi.
- ...?
- A citi inseamna deseori ceva frivol, o cautare necontenita a noului, o lacomie desarta a curiozitatii de dragul curiozitatii sau poate spre a fi in rand cu toata lumea care goneste dupa noi scorneli si frivolitati.
- ...?
- Cand iubesc ceva tind sa ma intorc mereu la ceea ce iubesc. Ma cufund ca un scafandru acolo unde imi spune inima ca am gasit o mina de aur... Citesc si recitesc, an de an, asa incat cresc si eu creste si cartea...
- ...
- Mi-am dat seama ca asa e dragostea.
- ....???!!!
- O continua re-intoarcere, re-lectura... Aprofundare, implinire prin cufundare inlauntru, iar nu alergare frivola pe dinafara...
...!
- Da, domnule profesor, asa e insasi viata!
- ...???!!!
- Ea ne e data sa o retraim, iar nu doar sa o traim, consumind-o.
Sa o retraim, vesnic, asa cum am citi la nesfarsit o carte de dragoste.
M-a miluit Dumnezeu prin acest baiat, zis-am eu, plangind in sinea mea, de durere, de fericire ca mi-a fost descoperit prin elevul dintr-a zecea X...
|