Dumitru, motivul prezenței icoanelor în școli mi se pare că este nevoia de modele. Copiii au nevoie de cineva care să le arate calea, de cineva care s-o fi parcurs înaintea lor. Chiar și pentru un ateu, ce model mai bun decât Hristos poate fi găsit? Sau decât sfinții, a căror viață înseamnă lepădare de sine, adică eliberare de egoism? Nu-i destul, oare, că în viața de toate zilele modelele lor sunt vedetele confecționate de televiziuni? Nu-i dureros că ei își doresc să ajungă ca nu știu ce manelist sau politician de proastă calitate?
Măcar unii de și-ar alege ca model vreun sfânt. Ce rău ar putea fi în asta? Sau ce alt model puteți voi oferi în schimb?

Editare ulterioară:
Că veni vorba, revoltătoare îmi pare prezența în spațiul public a vedetelor de carton sau a reclamelor de tot felul. De ce față de astea nu reacționați? Oare nu fac astea mult mai rău? Nu ele sunt responsabile de mentalitatea actuală a noastră, și, mai ales, a generațiilor mai tinere?