Dacă-mi îngăduiți să mă amestec și eu în vorba voastră: Cu adevărat sfaturile nu prea ajută ca să ne smerim. Că nu ne putem smeri cu de la noi putere. Ne ajută, însă, Domnul, să o facem, dar tot dacă vrem: ne dă (binecuvântate) necazuri, dureri, prilejuri de răbdare - a nedreptăților, a ocărilor. Ne dă, cu alte cuvinte, Crucea Sa. Sau, mai bine spus, ne îndeamnă doar să ne-o purtăm pe a noastră. Fără Cruce nu putem să ne smerim. Dar ne-am obișnuit tare mult să fugim de ea, să o evităm prin orice mijloace. Și atunci, cum ne vom mântui?
Și iată, cred că tot ce e binecuvântat în lumea asta trebuie să poarte semnul crucii: monahii după cruce aleargă, mirenii trebuie să înțeleagă căsătoria ca pe o cruce; munca este cruce; facerea de bine de asemenea.