Cand l-ati descoperit pe Iisus?

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de cristiboss56

esenta Ortodoxiei este INIMA INFRANTA SI SMERITA , din care rezulta pazirea tuturor poruncilor si cunoasterea reala a lui Dumnezeu !

As vrea sa pot sa nu te contrazic, iar daca o fac, imi cer iertare, fiindca nu din orgoliu se intampla acest lucru, ci din dorinta de a ne folosi.
Teoretic, tu ai dreptate, dar la cei de genul noastru, ma tem ca nu merge deloc. Ce sa ma convinga pe mine sa ma smeresc, Cristiane, sfaturile userilor crestini? Predicile preotului, de dupa sfintele liturghii? Sau poate Psalmul 50?... Asta este apa de ploaie, pentru cei ca noi... Nu ne invatam minte ca suntem indaradnici pur si simplu.
Iar ca sa intelegi rationamentul meu, o sa-ti dau un exemplu extrem de simplu. Pe fiecare pachet de tigari scrie mare: "Tutunul dauneaza grav sanatatii!". Cu toate astea, fumatorul isi vede de viciul lui, desi stie ca nu-i bine ce face. Am la Sf Gheorghe un cumnat cu care am incercat in fel si chip sa-l determin sa renunte la fumat. Fara succes insa! Acum este internat in spital intr-o stare foarte grava. Spunea ca daca scapa cu bine, nu mai pune in viata lui gura pe tigari!
Vezi tu, Cristiane, cum e cu smerenia la care suntem sfatuiti sa purcedem, si PORUNCA pe care ne-o da Dumnezeu, sa ne iubim vrajmasii? Noi, oamenii, dotati cu ratiune si plini de desteptaciune paranoica, nu ascultam de sfatul nimanui, fie El si Dumnezeu! Un sfat e un sfat, si-atat! Adica, mai merge si dupa capu' nostru. Dar cand e PORUNCA, scuza-ma, nene, nu mai e loc de-ntors. Rationamentul meu este simplu: atunci cand scriu un mesaj, trebuie sa-mi dau cum pot silinta sa nu intru in conflict cu propria semnatura. Ma silesc sa inteleg pe fiecare-n parte, chiar daca nu de putine ori, unele mesaje contin aluzii ostentative... Oare facand zilnic efortul de a intelege si de a-i ingadui oricui sa spuna orice la adresa mea, fara sa ma tulbur (prea tare, sau pentru mult timp), oare nu asta inseamna lupta cu propria mandrie? nu cumva asta este smerenia de care vorbesti tu? Ca sa vorbesc de smerenie, fara sa-mi iubesc vrajmasul, este ca si cum as merge la padure fara topor! Ori, dupa parerea mea, smerenia n-o poti accepta in sufletul tau dupa ce ai auzit "Sfatul Inteleptilor". Pentru asta iti trebuie ascultare oarba, iar la noi... fara "porunca" nu merge!!!
Tu poti sa ma sfatuiesti pe mine de mii de ori pe zi! In trufia mea, poate de vad un inselat. Eu pot sa te sfatuiesc de mii de ori pe zi. In orgoliul tau, stii bine ca sunt un inselat! Avand in vedere cele doua exemple, valabile pentru oricine de pe acest forum, cine va iesi castigat, frate Cristian? Tu oricum nu asculti de sfatul meu, eu oricum nu ascult de sfatul tau si tot asa, nu ne mai smerim in vecii vecilor! Dar, o solutie tot ne da Dumnezeu, care nu-si pune mintea cu slabiciunile noastre. Mie mi-a dat aceasta varianta, poate tie ti-a dat (sau iti va da) alta! Pana la urma nu ne lasa, iar pentru asta ar trebui sa-I fim mult recunoscatori.