În prealabil postat de dobrin7m

Draga mea Ana , problema cea mare este urmatoarea: ca noi vesnic cand daruim asteptam mereu ceva in schimb de multe ori echivalent, si chiar cantarim schimbul asta.

Si ce daca nu vom iubi la fel de mult? Oare Hristos nu iubeste pe toti oamenii? Iar acestia multi iubesc mult mai putin pe Hristos? Ia sa daruim fara sa mai asteptam nimic, neconditionat, sa daruim ca si cum am darui lui Hristos. Ca de fapt asta trebuie sa dobandim: acestea sunt faptele credintei, lucrarea virtutilor neconditionat, cu smerenie.

Sigur ca se termina totul daca suntem egoisti si cerem mereu ca balanta sa stea drept si sa nu fie inclinata in nici o parte. Si cantarim mereu totul in balanta asta. Nu asa trebuie sa fim.
Iar in viata de familie daca vom fi iubitori si buni neconditionat, fara cantariri, atunci Hristos va fi in inima noastra iar cel de langa noi va simti acest lucru. Cu siguranta, prin noi, va intelege si celalalt ce trebuie sa daruiasca si cum trebuie sa daruiasca, va fi invatat de Hristos. De aceea suntem trup si suflet, vom simti permanent sufletul celuilalt.

Daca vei avea o iubire egoista, sau mandra celalalt va simti asta.
Eu zic asa: ca in primul rand trebuie sa lasam cantaritul si sa incepem sa ne pocaim cu adevarat, sa cerem lui Dumnezeu sa ne invete cum sa ne curatam mintea, inima si sufletul de toate pacatele astea, toate uraciunile astea care vin din duhul lumii.

Daca vei cauta tot timpul un om care sa iti daruiasca exact cat tu daruiesti , si daca vei astepta mereu sa primesti la schimb ceva celor daruite de tine, vei ramane nemaritata. Insa eu zic ca nu e bine, pentru ca nu asa ne invata Hristos. Dumnezeu poarta grija copiilor Lui. Eu zic ca daca tu renunti la acest cantarit si masurat, Dumnezeu iti va trimite in cale omul potrivit tie.