<<Lucrurile pot parea simple, expuse astfel, dar exista totusi si un anumit grad de complicatie in ele. As vrea sa stam de vorba putin asupra complicatiei care se poate ivi. De ce? Pentru ca multi dintre noi ne putem pune intebarea: Ce ne facem cu cei care ne fac mereu rau? Daca noi ii tratam crestineste, numai cu iubire, iar ei raspund mereu numai cu raul, nu cumva incurajam raul? Nu cumva incurajam dezordinea sociala? Nu cumva ii incurajam pe cei care, suflete negre avand, traiesc numai din ura si razbunare?

Cum trebuie sa ne purtam, ca sa respectam si porunca Mantuitorului, dar sa satisfacem si simtul nostru de dreptate si sa salvam si ordinea din societate? Ca sa lamurim aceasta problema, caci ea trebuie lamurita, va trebui sa apelam la alte cateva texte din Sfanta Scriptura. Mantuitorul zice: "Sa-l iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti" si "sa iubesti si pe vrajmasii tai". Si mai zice: "Ce vrei sa-ti "faca tie oamenii, fa-le si tu lor". Da, dar acelasi Iisus Hristos mai spune: "Daca insa iti va gresi fratele tau, mergi si-l mustra intre tine si el singur, si de te va asculta, ai dobandit pe fratele tau. Iar de nu te va asculta, mai ia impreuna cu tine pe unul sau doi, ca pe spusa a doi sau trei martori sa se sprijine orice cuvant. Si de nu-i va asculta nici pe ei, spune-l Bisericii, iar de nu va asculta nici de Biserica, sa-ti fie tie ca un pagan si vames" (Matei 18, 15-17). Si Sfantul Pavel spune: "Va rugam fratilor, sa mustrati pe cei ce traiesc in neoranduiala" (I Tes. 5, 15, v. si Tit 2, 15; 3, 10).>>




Regula stabilita de Sfantul Apostol Pavel

<<Trebuie insa sa mai adaugam ceva. Daca cel iertat sau pe care suntem gata sa-l iertam pentru o greseala facuta noua, personal, ramane insensibil, atunci ce facem? Cu acesta procedam dupa regula stabilita de Sfantul Pavel. In cele din urma il dam judecatii Bisericii. Iertarea se justifica in speranta ca va curma raul. Noi sa iertam, dar pentru ceea ce continua cel ce a facut raul, desi iertat, sa-l spunem Bisericii. Sa transferam raspunderea pe seama colectivitatii. Principiul insa sa ramana. Sa iertam. Caci e mai marc "mila decat jertfa" (Matei 9, 13), iertarea decat pedeapsa. "Fiti milostivi" (Luca 6, 36), caci milostivii sunt fericiti de Dumnezeu, si vor avea parte de mila (Matei 5, 7).>>


<<Dar Iisus n-a apelat nici macar la aceasta. El a iertat si L-a rugat chiar pe Tatal sa nu se razbune: "Iarta-le lor ca nu stiu ce fac" (Luca 23, 24), iar Sfantul Pavel ne indeamna: Sa avem si noi gandirea lui Hristos (I Cor. 2, 16). Sfantul Vasile cel Mare, intr-o omilie despre mila si dreptate, iese din dilema, indemnand: "Sa unim mila cu dreptatea". Si se explica: "Sa dobandim toate cu dreptate, dar sa le sacrificam pentru mila". Adica, chiar daca suntem porniti sa cerem si sa facem dreptate, s-o cerem, dar de indata s-o sacrificam si sa facem loc milei, dragostei, acelei dragoste care merge pana la dragostea de vrajmasi. A face dreptate devine astfel sinonim cu a face mila. Si invers.>>

<<La grea incercare suntem pusi. Adevarata victorie trebuie s-o obtinem nu impotriva celor ce ne fac rau, ci mai ales impotriva noastra insine. In cazul ca am dori razbunarea, cel mai aproape de noi care face raul, neimplinind porunca lui Hristos, am fi in primul rand noi insine. Cum ne tratam pe noi in cazul acesta? Cerem pentru noi dreptate, sau iubire, iertare, mila? Iata o tema de adanca meditatie, care poate arunca o lumina noua asupra intregii dileme!>>

IPS Antonie Plamadeala, Predica de pe munte - Iubirea vrasmasilor, Decizie grea: iertam sau facem dreptate?
09 Mai 2012
Vizualizari: 3145

Cititi tot articolul pe:
http://www.crestinortodox.ro/predici...or-121389.html





[