[leonte]

Tigrutule, nu inseamna doar chemare, inseamna si foarte multa jertfa (si preotia, si monahismul). Uite, spre exemplu, in blocul meu a venit preotul cu icoana pe 24 decembrie la ora 9 seara si nu a vrut sa primeasca niciun ban. Frumos mod de a-ti petrece seara de Craciun, nu, batand din usa in usa si de multe ori inchizandu-ti-se in nas, stiind ca familia ta e singura si ca dimineata la 8 sa fii in biserica? Nu poate oricine sa faca asta.
Eu ma uit la preotii din biserica mea, cum stau cu fiecare babuta surda si cum se duc peste tot unde sunt chemati. In loc sa mearga acasa duminica la pranz, dupa slujba, ca oamenii, ei se duc sa faca sfestanii. Preotul batran de la noi a si lesinat la sfarsitul unei liturghii, asta-vara, pe caldurile alea! S-a facut deodata alb si s-a prabusit in altar, fara cunostinta, in vazul tuturor! A venit salvarea, dar nu a dori sa mearga la spital, dupa 10 minute, a continuat slujba, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. A facut si parastasele si imediat l-au luat oamenii pe sus sa le slujeasca si la cimitir. Nu ii pasa nimanui ca tocmai ce isi pierduse cunostinta in altar si ca trebuia sa fie la spital sau macar acasa, nu alergand pe calduri prin cimitirele din Bucuresti!
Trebuie multa rezistenta fizica si psihica.

Am sa va spun o mica anecdota, sper sa nu para a fi pe langa subiect.

Exista paine fara munca (adica pomana), exista munca fara paine (culmea PROSTIEI), dar exista si paine pe masura muncii (adica DREPTATE). Cam asa e si cu jerfirea de sine. Cel ce se jertfeste pentru vreo porunca idolatra sa nu aiba pretentie de vesnicie!