Intrebari si nu numai

[dobrin7m]

În prealabil postat de Ana Tr.

In definitiv cine poate sa ne spuna daca avem un suflet bun sau rau? Eu zic ca am suflet bun din moment dat ce ma gandesc la altii, care sunt saraci. Cat despre subiectul in sine, sunt dezamagita. Dar am postat pe un alt topic ce si cum si nu mai doresc sa ma repet.

Stii cati milioane de oameni se gandesc si la altii? Intrebarea intrebatoare de fapt este: la cine te gandesti mai intai, la tine si apoi la altii? sau la altii si apoi la tine!!! Si o alta intrebare intrebatoare: daca ai fi saraca lipita pamantului, sa nu ai avea nici dupa ce bea apa, saracie lucie, te-ai gandi intai la oamenii cei saraci si apoi la tine? sau te-ai mai gandi la altii care sunt saraci sau numai la tine?

Toti suntem egoisti, mandrii, fara rabdare, plini de slava desarta. Suntem bolnavi, trebuie pocainta, vederea pacatelor, indreptare, plans, cerere la Dumnezeu sa ne ajute, sa ne miluiasca.

[glykys]

quote=tigerAvalo9;499546]Nu am vrut niciodata sa ma calugaresc ,mereu m-am considerat prea pacatos si orice faceam nu era de ajuns.Mi se pare un sacrificiu unic si NU PENTRU ORICINE!Trebuie sa ai chemare ca sa fii monah.
Dar sunt dese clipele cand ma gandesc la preotie.Si stiu.Si preotia implica CHEMARE!
Eu ma simt rau cand sunt singur si izolat.DAR II APRECIEZ DIN TOT SUFLETUL PE MONAHI!SUNT OAMENI ADEVARATI!
Slava lui Dumnezeu![/quote]

Tigrutule, nu inseamna doar chemare, inseamna si foarte multa jertfa (si preotia, si monahismul). Uite, spre exemplu, in blocul meu a venit preotul cu icoana pe 24 decembrie la ora 9 seara si nu a vrut sa primeasca niciun ban. Frumos mod de a-ti petrece seara de Craciun, nu, batand din usa in usa si de multe ori inchizandu-ti-se in nas, stiind ca familia ta e singura si ca dimineata la 8 sa fii in biserica? Nu poate oricine sa faca asta.
Eu ma uit la preotii din biserica mea, cum stau cu fiecare babuta surda si cum se duc peste tot unde sunt chemati. In loc sa mearga acasa duminica la pranz, dupa slujba, ca oamenii, ei se duc sa faca sfestanii. Preotul batran de la noi a si lesinat la sfarsitul unei liturghii, asta-vara, pe caldurile alea! S-a facut deodata alb si s-a prabusit in altar, fara cunostinta, in vazul tuturor! A venit salvarea, dar nu a dori sa mearga la spital, dupa 10 minute, a continuat slujba, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. A facut si parastasele si imediat l-au luat oamenii pe sus sa le slujeasca si la cimitir. Nu ii pasa nimanui ca tocmai ce isi pierduse cunostinta in altar si ca trebuia sa fie la spital sau macar acasa, nu alergand pe calduri prin cimitirele din Bucuresti!
Trebuie multa rezistenta fizica si psihica.

[dobrin7m]

În prealabil postat de glykys

quote=tigerAvalo9;499546]Nu am vrut niciodata sa ma calugaresc ,mereu m-am considerat prea pacatos si orice faceam nu era de ajuns.Mi se pare un sacrificiu unic si NU PENTRU ORICINE!Trebuie sa ai chemare ca sa fii monah.
Dar sunt dese clipele cand ma gandesc la preotie.Si stiu.Si preotia implica CHEMARE!
Eu ma simt rau cand sunt singur si izolat.DAR II APRECIEZ DIN TOT SUFLETUL PE MONAHI!SUNT OAMENI ADEVARATI!
Slava lui Dumnezeu!

[/quote]Tigrutule, nu inseamna doar chemare, inseamna si foarte multa jertfa (si preotia, si monahismul). Uite, spre exemplu, in blocul meu a venit preotul cu icoana pe 24 decembrie la ora 9 seara si nu a vrut sa primeasca niciun ban. Frumos mod de a-ti petrece seara de Craciun, nu, batand din usa in usa si de multe ori inchizandu-ti-se in nas, stiind ca familia ta e singura si ca dimineata la 8 sa fii in biserica? Nu poate oricine sa faca asta.
Eu ma uit la preotii din biserica mea, cum stau cu fiecare babuta surda si cum se duc peste tot unde sunt chemati. In loc sa mearga acasa duminica la pranz, dupa slujba, ca oamenii, ei se duc sa faca sfestanii. Preotul batran de la noi a si lesinat la sfarsitul unei liturghii, asta-vara, pe caldurile alea! S-a facut deodata alb si s-a prabusit in altar, fara cunostinta, in vazul tuturor! A venit salvarea, dar nu a dori sa mearga la spital, dupa 10 minute, a continuat slujba, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. A facut si parastasele si imediat l-au luat oamenii pe sus sa le slujeasca si la cimitir. Nu ii pasa nimanui ca tocmai ce isi pierduse cunostinta in altar si ca trebuia sa fie la spital sau macar acasa, nu alergand pe calduri prin cimitirele din Bucuresti!
Trebuie multa rezistenta fizica si psihica.[/quote]

Asa este , multa infranare si taiere a voii.

[leonte]

Tigrutule, nu inseamna doar chemare, inseamna si foarte multa jertfa (si preotia, si monahismul). Uite, spre exemplu, in blocul meu a venit preotul cu icoana pe 24 decembrie la ora 9 seara si nu a vrut sa primeasca niciun ban. Frumos mod de a-ti petrece seara de Craciun, nu, batand din usa in usa si de multe ori inchizandu-ti-se in nas, stiind ca familia ta e singura si ca dimineata la 8 sa fii in biserica? Nu poate oricine sa faca asta.
Eu ma uit la preotii din biserica mea, cum stau cu fiecare babuta surda si cum se duc peste tot unde sunt chemati. In loc sa mearga acasa duminica la pranz, dupa slujba, ca oamenii, ei se duc sa faca sfestanii. Preotul batran de la noi a si lesinat la sfarsitul unei liturghii, asta-vara, pe caldurile alea! S-a facut deodata alb si s-a prabusit in altar, fara cunostinta, in vazul tuturor! A venit salvarea, dar nu a dori sa mearga la spital, dupa 10 minute, a continuat slujba, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. A facut si parastasele si imediat l-au luat oamenii pe sus sa le slujeasca si la cimitir. Nu ii pasa nimanui ca tocmai ce isi pierduse cunostinta in altar si ca trebuia sa fie la spital sau macar acasa, nu alergand pe calduri prin cimitirele din Bucuresti!
Trebuie multa rezistenta fizica si psihica.

Am sa va spun o mica anecdota, sper sa nu para a fi pe langa subiect.

Exista paine fara munca (adica pomana), exista munca fara paine (culmea PROSTIEI), dar exista si paine pe masura muncii (adica DREPTATE). Cam asa e si cu jerfirea de sine. Cel ce se jertfeste pentru vreo porunca idolatra sa nu aiba pretentie de vesnicie!

[leonte]

În prealabil postat de Ana Tr.

In definitiv cine poate sa ne spuna daca avem un suflet bun sau rau? Eu zic ca am suflet bun din moment dat ce ma gandesc la altii, care sunt saraci. Cat despre subiectul in sine, sunt dezamagita. Dar am postat pe un alt topic ce si cum si nu mai doresc sa ma repet.

In afara de Dumnezeu, numai tu poti sti daca ai sau nu un suflet bun. Deci, daca nu ai obiceiul sa te minti singura si nici nu te mustra constiinta, un lucru iti mai lipseste pentru a fi desavarsita. CREDINTA! Trudeste sa sporesti in credinta, caci Dumnezeu te iubeste mai mult decat parintii tai si mai mult decat tu insuti te iubesti. Iata aici marturia data noua chiar de Hristos:
Ioan 16
26. În ziua aceea veţi cere în numele Meu; şi nu vă zic că voi ruga pe Tatăl pentru voi,
27. Căci Însuşi Tatăl vă iubeşte pe voi,...

Eu as vrea sa rog pe cineva sa imi eplice rangurile monahale si mai ales imbracamintea lor. Adica cum imi dau seama daca este ieromonah sau ierodiacon? Si daca calugarii pot predica, sau cei care inca nu sunt calugari? Unde merg eu sunt 7 monahi, stiu care este staretul si ca este Arhimandrit dar restul nu stiu ce rang au. Si as dori sa stiu de exemplu daca pentru a fi ieromonah (preot-calugar) trebuie sa faci studii? Multumesc!

[Tomita]

În prealabil postat de cristiboss56

Va propun o tema cu mai multe intrebari . Ce -i determina in general pe oameni sa se calugareasca? A-ti trecut prin momente in care a-ti fi vrut sa va calugariti? Cunoasteti persoane care au renuntat la calugarie si v-au impartasit din experienta lor?

Sunt multe motive care ii pot determina pe oameni sa se calugareasca:
- nu au alte optiuni care sa li se para mai bune; motivele pot fi foarte pragmatice (exemplu: raman fara servici//casa si nu gasesc ceva sau se simt mai in siguranta in lume) sau de conjunctura/obisnuinta (exemplu: au avut prieteni/cunostinte din manastire, s-au apropiat de acest mediu si ulterior s-au integrat)
- idealiste (exemplu: visand la vietile sfintilor) sau avand parerea ca la manastire este o viata cu mai putine pacate (si mai usor sa te mantuiesti)
- a fost crescut de mic de parinti pentru a urma aceasta cale sau a fost incurajat in acest sens
- a suferit o depresie sentimentala si cauta un refugiu
- simte ca se integreaza mai bine intr-o manastire si nu-si mai gaseste locul in lume (teorie care poate fi ulterior adevarata sau falsa), etc.
Fiecare optiune presupune cel putin o farama de credinta...pentru ca daca nu ai crede in Dumnezeu nici nu ai considera a ajunge la manstire.
Un om poate trai frumos oriunde il aseaza Dumnezeu..avem dorinte diferite, conjuncturi diferite, moduri de raspunde in viata diferite...care ne deschid calea, o cale personalizata...

[crainou]

În prealabil postat de Ana Tr.

Eu as vrea sa rog pe cineva sa imi eplice rangurile monahale si mai ales imbracamintea lor. Adica cum imi dau seama daca este ieromonah sau ierodiacon? Si daca calugarii pot predica, sau cei care inca nu sunt calugari? Unde merg eu sunt 7 monahi, stiu care este staretul si ca este Arhimandrit dar restul nu stiu ce rang au. Si as dori sa stiu de exemplu daca pentru a fi ieromonah (preot-calugar) trebuie sa faci studii? Multumesc!

cauta pe google "ranguri monahale, haine, etc" si gasesti de la a la z .

[cezar_ioan]

În prealabil postat de leonte

In afara de Dumnezeu, numai tu poti sti daca ai sau nu un suflet bun.

Mda... Toti talharii pe care ii cunosc (ma numar si eu printre ei) stiu ca ei au un suflet bun.
Si se mira cum de ceilalti oameni nu au sesizat asta...

Te inseli, frate: constiinta noastra de sine e deja suficient de bolnava ca sa nu ne arate, mai mereu, imagini strambe despre noi insine. Adica sa ne arate buni, cand suntem ca dracu de rai.
Egoismul/egofilia sunt mesteri mari in a fabrica dulci imagini despre sine.
As adauga si narcisismul introiectat din frageda pruncie, etc. Vraji peste vraji...

Adeseori semenul nostru ne e cea mai buna oglinda. Semenul cel aspru, deseori.
Azi sunt cu totul sigur ca asa stau lucrurile.

[leonte]

În prealabil postat de cezar_ioan

Mda... Toti talharii pe care ii cunosc (ma numar si eu printre ei) stiu ca ei au un suflet bun.
Si se mira cum de ceilalti oameni nu au sesizat asta...

Te inseli, frate: constiinta noastra de sine e deja suficient de bolnava ca sa nu ne arate, mai mereu, imagini strambe despre noi insine. Adica sa ne arate buni, cand suntem ca dracu de rai.
Egoismul/egofilia sunt mesteri mari in a fabrica dulci imagini despre sine.
As adauga si narcisismul introiectat din frageda pruncie, etc. Vraji peste vraji...

Adeseori semenul nostru ne e cea mai buna oglinda. Semenul cel aspru, deseori.
Azi sunt cu totul sigur ca asa stau lucrurile.

Cum ai trunchiat mesajul, cum l-ai si inteles pe dos. Citeaza si urmatoarea fraza si pe urma esti liber sa iti atasezi comentariul... daca mai sta in picioare.
Domnul sa ne imblanzeasca, frate!