Citat:
În prealabil postat de ioanna
|
Multumiri si de la mine.
Am sa risc sa-l iau in serios pe fratele meu mai alb la par, Andrei Plesu, din dorinta de a face o precizare la interpretarea lui fata de parabola adevarului descoperit pruncilor. Treaba se petrece pe la minutele 49-51 in clipul postat de tine.
Dansul afirma acolo ca termenul folosit in textul grecesc se refera la om necopt, neterminat intelectual, care e dispus sa accepte invatatura, in timp ce fariseii si carturarii sunt stiutorii, cei care sunt inchisi, ca o sticla plina in care nu mai poti turna fara sa versi, fara sa risipesti. Pana aici total de acord. Numai ca urmeaza afirmatia ce m-a starnit la dezacord.
Nu de virtutea inocentei e vorba, e vorba de o virtute a plasticitatii.
Aici se vede o scapare a lui Andrei Plesu, care probabil nu a realizat ca plasticitatea este inocenta cea mai mare, intrucat este opusul mandriei. Cel ce le stie pe toate, ori e Dumnezeu Tatal intrupat, ori a inebunit de mandrie. Incremenirea carturarilor, a stiutorilor, este tocmai reflectia mandriei lor, lipsa oricarui sambure de smerenie, de discernamant. Astfel de oameni nu-si vor pune niciodata intrebarea : "Dar daca gresim noi?" Si mai ales in fata cui sa-si puna intrebarea : "Nu e acesta fiul teslarului? Nu sunt surorile lui nevestele fiilor nostri?" Cu alte cuvinte : cine e terchea-berchea Asta, ca noi sa gresim, iar El sa stie?
Cam asa vad eu relatia dintre inocenta si plasticitate.